15.8.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 209/22
Recurs introdus la 20 mai 2008 de Oficiul pentru Armonizare în cadrul pieței interne (mărci, desene și modele industriale) împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) pronunțate la 28 februarie 2008 în cauza T-215/06, American Clothing Associates/OAPI
(Cauza C-208/08 P)
(2008/C 209/32)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurent: Oficiul pentru Armonizare în cadrul pieței interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: M. A. Folliard-Monguiral, agent)
Cealaltă parte în proces: American Clothing Associates SA
Concluziile recurentului
—
Anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță pronunțate la 28 februarie 2008 în cauza T-215/06 în măsura în care Tribunalul a considerat că articolul 7 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul privind marca comunitară (1) nu se aplică în ceea ce privește mărcile care desemnează servicii;
—
obligarea American Clothing Associates SA la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului formulat, recurentul invocă un singur motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul privind marca comunitară, coroborat cu articolul 6 ter din Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale din 20 martie 1883, astfel cum a fost revizuită și modificată (2). Contrar a ceea ce ar fi fost stabilit de către Tribunal, acest din urmă articol, la care face trimitere articolul 7 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul privind marca comunitară, s-ar aplica într-adevăr atât mărcilor care desemnează produse cât și mărcilor care desemnează servicii.
În această privință, recurentul subliniază, în primul rând, că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept interpretând articolul 6 ter din Convenția de la Paris în mod literal și în afara contextului său, fără a lua în considerare spiritul acestei dispoziții și al convenției în general, aceasta din urmă impunând, după ce a fost revizuită prin Actul de la Lisabona din 31 octombrie 1958, extinderea tuturor dispozițiilor referitoare la mărcile de fabrică sau de comerț și la mărcile de servicii, cu excepția câtorva dispoziții care nu sunt aplicabile în speță.
Recurentul susține, în al doilea rând, că însuși legiuitorul comunitar contestă faptul că ar trebui realizată o distincție între mărcile de produse și mărcile de servicii întrucât articolul 29 din Regulamentul privind marca comunitară, care transpune articolul 4 A din Convenția de la Paris, referitor la dreptul de prioritate, ar menționa explicit serviciile la care se referă o cerere de înregistrare a unei mărci.
În al treilea rând, recurentul subliniază că, spre deosebire de ceea ce ar fi fost stabilit de către Tribunal în hotărârea atacată, articolul 16 din Tratatul privind dreptul mărcilor, adoptat la Geneva la 27 octombrie 1994, trebuie interpretat în sensul că prin acesta este clarificat domeniul de aplicare al Convenției de la Paris, fără a-i extinde însă domeniul de aplicare la situații pe care această din urmă Convenție le-ar exclude în forma sa actuală.
În final, recurentul subliniază că, într-o hotărâre recentă, însăși Curtea de Justiție ar fi admis, cel puțin implicit, că din Convenția de la Paris reiese necesitatea unei egalități de tratament între mărcile de produse și mărcile de servicii.
(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).
(2) Recueil des traités des Nations unies, vol. 828, nr. 11847, p. 108.
Full & Egal Universal Law Academy