15.8.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 209/24
Acțiune introdusă la 22 mai 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Belgiei
(Cauza C-222/08)
(2008/C 209/35)
Limba de procedură: olandeza
Părțile
Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: H. van Vliet și A. Nijenhuis, agenți)
Pârât: Regatul Belgiei
Concluziile reclamantei
—
Constatarea faptului că Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 12 alineatul (1), al articolului 13 alineatul (1) și al anexei IV partea A la Directiva 2002/22/CE cu ocazia transpunerii în dreptul intern a dispozițiilor referitoare la calculul costurilor și la finanțarea obligațiilor de serviciu universal;
—
obligarea Regatului Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Directiva 2002/22 reglementează, printre altele, situațiile în care piața nu poate satisface în mod corespunzător nevoile utilizatorilor finali și conține dispoziții referitoare la accesul la serviciul universal. Articolul 12 alineatul (1) din directivă prevede că, în cazul în care autoritățile naționale de reglementare consideră că furnizarea serviciului universal poate reprezenta o îndatorire nejustificată pentru întreprinderile desemnate să furnizeze servicii universale, acestea calculează costul net al furnizării lor potrivit prevederilor acestui articol. Anexa IV partea A conține dispoziții referitoare la calculul costului net. Articolul 13 alineatul (1) prevede că, în cazul în care, pe baza calculului costului net prevăzut la articolul 12, autoritățile naționale de reglementare constată că o întreprindere este supusă unei îndatoriri nejustificate, statele membre pot decide, la cererea unei întreprinderi desemnate, să introducă un mecanism de compensare.
Comisia consideră că Belgia nu a transpus corect în dreptul intern dispozițiile articolului 12 alineatul (1), ale articolului 13 alineatul (1) și ale anexei IV partea A la directivă. Astfel, legislația belgiană nu prevede că trebuie să se examineze dacă stabilirea de tarife sociale în cadrul furnizării serviciului universal reprezintă o îndatorire nejustificată pentru întreprinderile desemnate. În plus, legislația belgiană nu respectă cerințele referitoare la calculul costurilor nete, astfel cum se prevede, în special, în ultima parte a anexei IV partea A la directivă.
Full & Egal Universal Law Academy