30.8.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 223/22
Recurs introdus la 29 mai 2008 de Massimo Giannini împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) pronunțate la 12 martie 2008 în cauza T-100/04, Massimo Giannini/Comisia Comunităților Europene
(Cauza C-231/08 P)
(2008/C 223/34)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurent: Massimo Giannini (reprezentanți: L. Levi și C. Ronzi, avocates)
Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene
Concluziile recurentului
—
Anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 12 martie 2008, în cauza T-100/04;
—
în consecință, admiterea concluziilor recurentului din primă instanță și, prin urmare:
—
anularea deciziei juriului concursului COM/A/9/01 de a nu înscrie numele recurentului pe lista de rezervă a acestui concurs, decizie comunicată recurentului printr-o scrisoare din 11 iunie 2003, precum și, în măsura în care este necesar, anularea deciziei prin care se respinge cererea de reexaminare introdusă de recurent, decizie comunicată recurentului printr-o scrisoare din 8 iulie 2003 și anularea deciziei de respingere a reclamației recurentului, decizie comunicată recurentului printr-o scrisoare din 2 decembrie 2003;
—
acordarea unor daune-interese pentru prejudiciul material, acesta din urmă fiind evaluat, pe de o parte, la diferența dintre alocația de șomaj percepută după finalizarea contractului de agent temporar și salariul funcționarului de carieră A 7/4 și, pe de altă parte, după perioada de șomaj, la valoarea remunerației unui funcționar de grad A 7/5, și pentru prejudiciul moral suferit, acesta din urmă fiind evaluat la 1 euro;
—
obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță și în recurs.
Motivele și principalele argumente
Recurentul invocă în esență trei motive principale în susținerea recursului.
Prin intermediul primului motiv, recurentul reproșează Tribunalului că a încălcat dreptul la un proces echitabil și, mai exact, dreptul de a i se fi judecat cauza într-un termen rezonabil. Într-adevăr între data introducerii cauzei la Tribunal și data pronunțării hotărârii atacate s-ar fi scurs patru ani. Or, potrivit recurentului, nicio împrejurare excepțională nu justifica în cauză o asemenea durată. Dosarul acestei cauze nu era nici deosebit de voluminos, nici complex din punct de vedere juridic, iar procedura prezenta o miză reală pentru recurent.
Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurentul arată în continuare că Tribunalul a încălcat articolele 4, 27 și 29 din statutul funcționarilor și nu a respectat nici noțiunea de interes de serviciu, nici obligația de solicitudine care revine instituțiilor comunitare în ceea ce privește agenții și funcționarii acestora. Potrivit recurentului, Tribunalul ar confunda, în această privință, intrarea în funcția publică comunitară, prin intermediul unui concurs general care urmărește constituirea unei rezerve pentru recrutări ulterioare și continuarea carierei persoanelor recrutate deja prin intermediul mecanismelor de transfer și de promovare prevăzute de statut.
Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurentul invocă în cele din urmă o nerespectare, de către Tribunal, a obligației de motivare a hotărârilor și a principiilor nediscriminării și respectării dreptului la apărare, precum și o denaturare a elementelor de probă supuse aprecierii din partea sa. Cel din urmă motiv se împarte în trei aspecte.
Prin intermediul primului aspect al celui de al treilea motiv recurentul susține că, prin concluzionarea faptului că o cunoaștere, de către anumiți candidați la concurs, a documentului care a stat la baza probei scrise nu reprezenta o încălcare a principiului nediscriminării și prin nesolicitarea unor probe concrete din partea pârâtei cu privire la lipsa discriminării în legătură cu această împrejurare, Tribunalul a încălcat atât principiul nediscriminării, cât și obligația sa de motivare și normele privind administrarea probelor.
Prin intermediul celui de al doilea aspect al acestui motiv, recurentul a susținut încălcarea principiului nediscriminării și denaturarea elementelor de probă supuse aprecierii Tribunalului, în măsura în care acesta ar fi apreciat că era suficient de stabilă componența juriului pentru a asigura compararea și notarea obiectivă a candidaților, în timp ce elementele dosarului ar demonstra, dimpotrivă, lipsa unei stabilități suficiente în componența acestui juriu și că mai multe informații esențiale privind faptele nu ar fi fost comunicate Tribunalului de către pârâtă.
În sfârșit, prin intermediul celui de al treilea aspect al acestui motiv, recurentul invocă o nouă încălcare a principiului nediscriminării și a normelor privind administrarea probelor, precum și o încălcare a dreptului la apărare, în legătură cu concluziile Tribunalului în ceea ce privește imparțialitatea membrilor juriului.
Full & Egal Universal Law Academy