15.8.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 209/30
Acțiune introdusă la 10 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană
(Cauza C-249/08)
(2008/C 209/45)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: K. Banks și C. Cattabriga, agenți)
Pârâtă: Republica Italiană
Concluziile reclamantei
—
Constatarea faptului că,
—
prin neadoptarea actelor necesare pentru asigurarea monitorizării, a inspecției și a supravegherii corespunzătoare a activităților de pescuit în cadrul teritoriului național și al apelor maritime aflate sub suveranitatea sau sub jurisdicția sa, în special cât privește respectarea dispozițiilor ce guvernează deținerea la bord și utilizarea setcilor în derivă, și
—
prin nerespectarea în mod satisfăcător a cerinței de a lua măsurile ce se impun împotriva persoanelor care se fac responsabile de săvârșirea unor încălcări ale normelor comunitare în materie de deținere la bord și de utilizare a setcilor în derivă, în special prin aplicarea unor sancțiuni descurajatoare împotriva acestor contravenienți,
Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2241/87 (1), precum și al articolului 2 alineatul (1) și al articolului 31 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2847/93 (2);
—
obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
1.
Încă de la adoptarea sa în 1992, interdicția deținerii la bord și a utilizării setcilor în derivă cu o lungime mai mare de 2,5 km și, din 2001, a tuturor setcilor în derivă, a fost încălcată sistematic și în masă de flota italiană de pescuit.
2.
Potrivit Comisiei, importanța și gravitatea fenomenului sunt direct imputabile ineficienței de care dă dovadă sistemul italian de monitorizare a respectării acestei interdicții și caracterului inadecvat al sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării interdicției, astfel cum sunt prevăzute de legislația italiană.
3.
În această privință, Comisia arată că supravegherea utilizării setcilor în derivă este asigurată de un număr sporit de structuri ale căror atribuții se suprapun, că această misiune le revine ca accesoriu al altor sarcini care le sunt încredințate și că nu există nicio coordonare între structurile respective. Lipsa resurselor umane, a timpului și a mijloacelor necesare face ca acestea să nu poată efectua o monitorizare eficientă.
4.
De asemenea, lipsesc programarea corespunzătoare și planificarea strategică a activităților de monitorizare a utilizării setcilor în derivă. În această privință, Comisia susține că activitățile de control ar trebui să fie atent programate în funcție de o serie de factori specifici de risc și ar trebui să facă parte dintr-o strategie completă, unificată și alcătuită pe baze logice. Mai mult, ar fi necesar ca aceste activități să se concentreze îndeosebi pe anumite perioade ale anului și pe regiuni ori posturi de control bine precizate. Or, autoritățile italiene nu au asigurat aplicarea niciunuia dintre aceste criterii.
5.
În plus, autoritățile însărcinate cu monitorizarea utilizării setcilor denumite spadara nu dețin acces la informațiile privind localizarea navelor de pescuit, colectate prin intermediul sistemului de localizare prin satelit a navelor de pescuit comunitare, sistem instituit prin articolul 3 din Regulamentul nr. 2847/93. Totodată, o anchetă efectuată de Comisie indică faptul că un număr relativ sporit de nave de pescuit nu sunt încă echipate cu aparatura de localizare prin satelit necesară pentru buna funcționare a sistemului. În privința culegerii și informatizării jurnalelor de bord, a declarațiilor de debarcare și a notelor de vânzare prevăzute prin Regulamentul nr. 2847/93 precum și, a fortiori, în privința analizei încrucișate a acestor date prin confruntarea cu informațiile strânse de sistemul de localizare prin satelit, Comisia notează că acestea sunt departe de a fi deplin aplicate.
6.
În condițiile în care monitorizarea utilizării plaselor spadare efectuată de autoritățile italiene pare a fi complet nesatisfăcătoare, nici regimul sancționator aplicabil încălcării prevederilor din dreptul comunitar privind deținerea și utilizarea setcilor în cauză nu este, la rândul său, cu nimic mai eficace.
7.
Cu privire la acesta, Comisia observă că, în primul rând, contrar articolului 9a din Regulamentul nr. 3094/86 (3) și prevederilor care au preluat și amplificat cuprinsul acestuia, legislația italiană în vigoare în materie de sancțiuni interzice, în esență, numai utilizarea sau tentativa de utilizare a setcilor în derivă, nu însă și simpla deținere la bord a acestora.
8.
În al doilea rând, în cazul în care se constată concret o încălcare a interdicției utilizării de setci în derivă, aceasta nu este comunicată în mod sistematic autorităților competente de către autoritățile locale de control, în special datorită presiunilor sociale existente, și, în orice caz, nu este anchetată și sancționată în mod eficient.
9.
Ca urmare, Comisia consideră că este deplin dovedit faptul că sistemul de monitorizare și de sancționare aplicat în Italia pentru a se garanta respectarea dispozițiilor comunitare în materie de setci în derivă este unul complet insuficient pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor impuse statelor membre prin articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2241/87, precum și prin articolul 2 alineatul (1) și prin articolul 31 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2847/93.
(1) Regulamentul (CEE) nr. 2241/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 de instituire a anumitor măsuri de control pentru activitățile de pescuit, (JO L 207, p. 1).
(2) Regulamentul (CEE) nr. 2847/93 al Consiliului din 12 octombrie 1993 de instituire a unui sistem de control aplicabil politicii comune din domeniul pescuitului (JO L 261, p. 1, Ediție specială, 04/vol. 2, p. 109).
(3) Regulamentul (CEE) nr. 3094/86 al Consiliului din 7 octombrie 1986 de stabilire a anumitor măsuri tehnice pentru conservarea rezervelor de pește (JO L 288, p. 1).
Full & Egal Universal Law Academy