11.10.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 260/5
Recurs introdus la 27 iunie 2008 de Landtag Schleswig-Holstein împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) pronunțate la 3 aprilie 2008 în cauza T-236/06, Landtag Schleswig-Holstein/Comisia Comunităților Europene
(Cauza C-281/08 P)
(2008/C 260/06)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurent: Landtag Schleswig-Holstein (reprezentanți: S. Laskowski, Privatdozentin și J. Caspar, Professor)
Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene
Concluziile recurentului
—
Declararea recursului ca fiind admisibil și fondat;
—
anularea Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță din 3 aprilie 2008;
—
admiterea concluziilor formulate de recurent în primă instanță și declararea acțiunii în cauza T-236/06 ca fiind admisibilă și fondată;
—
în subsidiar, trimiterea cauzei Tribunalului de Primă Instanță spre rejudecare pentru ca acesta să admită acțiunea inițială și să continue procedura;
—
pronunțarea asupra cheltuielilor și obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.
Motivele și principalele argumente
Tribunalul de Primă Instanță ar fi respins acțiunea în anulare formulată de recurent împotriva Comisiei Comunităților Europene ca fiind inadmisibilă pentru motivul că recurentul nu ar fi o persoană juridică în sensul articolului 230 al patrulea paragraf CE. Acțiunea în anulare avea ca obiect Deciziile Comisiei din 10 martie și din 23 iunie 2006 prin care s-a refuzat recurentului accesul la documentul SEC(2005) 420 care conține o analiză juridică a proiectului de decizie-cadru, aflată în dezbaterea Consiliului, privind păstrarea datelor în vederea prevenirii, investigării, depistării și urmăririi infracțiunilor, inclusiv a terorismului.
Recurentul își întemeiază recursul formulat împotriva ordonanței atacate a Tribunalului de Primă Instanță pe două motive.
În primul rând, Tribunalul ar fi încălcat principiul contradictorialității. Acest principiu, ca expresie a garanției unui proces echitabil și a unei protecții judiciare efective, urmărește printre altele să evite influențarea deciziei judecătorești de un argument care nu a putut fi pus în discuția părților. Astfel se previne o „decizie-surpriză”. Pentru evitarea unei „decizii-surpriză”, Tribunalul ar fi trebuit să acorde recurentului o posibilitate de clarificare.
În al doilea rând, Tribunalul ar fi încălcat dreptul comunitar prin interpretarea greșită a conceptului „persoană juridică” în sensul articolului 230 al patrulea paragraf CE și prin negarea în mod eronat a calității de persoană juridică a recurentului și așadar a capacității acestuia de a acționa în justiție.
Tribunalul s-ar fi orientat în raport cu faptul că președintele Landtag Schleswig-Holstein, în cadrul prerogativelor sale de reprezentare în justiție, nu-l reprezintă pe recurent ci „nemijlocit landul”, recurentul neavând așadar capacitate juridică și, prin urmare, nici capacitatea de a acționa în fața instanțelor comunitare. Ar rezulta că Tribunalul ar fi considerat acțiunea ca fiind admisibilă dacă cererea purta mențiunea „Land Schleswig-Holstein” în loc de cea a recurentului. Această interpretare ar fi nu numai greșită în drept, întrucât nu este conformă constituției landului Schleswig-Holstein, ci constituie și o decizie-surpriză pentru recurent care nu se putea aștepta la aceasta. Ordonanța Tribunalului ar cuprinde o eroare de drept în primul rând pentru că Tribunalul nu a recunoscut că, în conformitate cu constituția landului Schleswig-Holstein, Landtag este „organul suprem de formare o voinței politice ales de popor” și, în al doilea rând, pentru că acesta nu a remarcat că președintele Landtag reprezintă „Landtag” în ansamblul său în cadrul litigiilor de natură constituțională care îl privesc. Noțiunea „Land” ar fi utilizată în drept în mod complet și nespecific și — în funcție de contextul normativ — aceasta ar putea privi atât guvernul landului cât și parlamentul landului.
Full & Egal Universal Law Academy