13.9.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 236/9
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale ordinario di Milano (Italia) la 30 iunie 2008 — Crocefissa Savia și alții/Ministero dell'Istruzione, dell'Università e della Ricerca și alții
(Cauza C-287/08)
(2008/C 236/13)
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Tribunale ordinario di Milano
Părțile din acțiunea principală
Reclamante: Crocefissa Savia, Monica Maria Porcu, Ignazia Randazzo, Daniela Genovese, Mariangela Campanella
Pârâți: Ministero dell'Istruzione, dell'Università e della Ricerca, Direzione Didattica II Circolo — Limbiate, Úfficio Scolastico Regionale per la Lombardia, Direzione Didattica III Circolo — Rozzano, Direzione Didattica IV Circolo — Rho, Istituto Comprensivo — Castano Primo, Istituto Comprensivo A. Manzoni — Rescaldina
Întrebările preliminare
1)
Legiuitorul dintr-un stat al UE are dreptul să adopte o normă considerată ca fiind de interpretare autentică, dar în realitate inovatoare prin conținut și de natură în special să atribuie în mod retroactiv normei interpretate efecte diferite față de cele atribuie anterior acesteia de jurisprudența predominantă privind fondul și de jurisprudența consolidată a instanței supreme?
2)
Răspunsul la întrebarea anterioară poate fi influențat de posibilitatea calificării normei indicate mai sus ca o normă pur de interpretare, în loc de normă inovatoare cu efecte retroactive, în măsura în care această calificare se deduce doar din conformitatea acesteia cu interpretarea dată textului inițial de o jurisprudență minoritară privind fondul, deși aceasta a fost contrazisă în repetate rânduri de instanța supremă?
3)
În caz afirmativ, ce efect are în unul sau în altul dintre cazuri în evaluarea compatibilității unei astfel de norme cu dreptul comunitar și în special cu principiile care contribuie la calificarea procesului ca „echitabil”, faptul că statul însuși este parte în cauză și că aplicarea normei menționate mai sus impune de fapt instanței respingerea pretențiilor formulate împotriva acestuia?
4)
Care sunt în mod indicativ „motivele imperative de interes general” de natură să justifice eventual chiar prin derogare de la răspunsul care ar trebui dat în principiu la întrebările menționate la punctele de mai sus 1), 2) și 3), recunoașterea de efecte retroactive în privința unei dispoziții legale privind domeniul civil și raporturile de drept privat, deși acestea sunt stabilite cu un organ public?
5)
Acest motive pot cuprinde motive organizatorice similare cu cele la care a făcut referire Curtea de Casație italiană în Hotărârile nr. 618/2008, 677/2008 și 11922/2008 pentru a justifica în special prin necesitatea „reglementării unei operațiuni de restructurare organizatorică de mare anvergură” adoptarea normei destinate să reglementeze la aproape șase ani diferență față de data transferului propriu-zis, transferul ATA (personalul administrativ tehnic și auxiliar) de la organele locale către stat?
6)
În orice caz, în cazul în care legea internă nu prevede nimic în acest sens, este de competența instanței naționale să individualizeze „motivele imperative de interes general” care, în cazul unui proces în curs și prin derogare de la principiul „egalității armelor în proces”, ar putea justifica adoptarea unei norme cu efecte retroactive de natură să schimbe total rezultatul procesului sau dacă dimpotrivă, instanța națională trebuie să limiteze să aprecieze compatibilitatea cu dreptul comunitar doar a motivelor invocate în mod expres de legiuitorului din statul vizat ca bază a propriilor alegeri?
Full & Egal Universal Law Academy