8.11.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 285/15
Acțiune introdusă la 17 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Franceză
(Cauza C-327/08)
(2008/C 285/26)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Rozet și D. Kukovec, agenți)
Pârâtă: Republica Franceză
Concluziile reclamantei
—
Constatarea faptului că,
prin adoptarea și menținerea în vigoare a articolului 44-1 din Decretul nr. 2005-1308 din 20 octombrie 2005, a articolului 46-1 din Decretul nr. 2005-1742 din 30 decembrie 2005 și a articolului 80-1-1 din Decretul nr. 2006-975 din 1 august 2006, în măsura în care aceste dispoziții prevăd posibilitatea autorităților contractante și/sau a entităților contractante de a reduce termenul rezonabil care trebuie respectat între notificarea ofertanților și semnarea contractului fără nicio limită de timp și fără nicio condiție obiectivă stabilită în prealabil în reglementarea națională,
și
prin adoptarea și menținerea în vigoare a articolului 1441-1 din noul Cod de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 2005-1308 din 20 octombrie 2005, în măsura în care această dispoziție prevede un termen de zece zile pentru răspunsul autorității contractante și/sau al entității contractante în cauză, interzicând orice măsură provizorie precontractuală înainte de răspunsul menționat și fără ca acest termen să suspende termenul care trebuie respectat între notificarea ofertanților și semnarea contractului de achiziții,
Republica Franceză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 89/665/CEE (1) și a Directivei 92/13/CEE (2), astfel cum au fost interpretate de Curtea de Justiție în Hotărârea „Alcatel” (C-81/98) și în Hotărârea „Comisia/Austria” (C-212/02), și în special al articolului 2 alineatul (1) din Directiva 89/665/CEE și al articolului 2 alineatul (1) din Directiva 92/13/CEE;
—
obligarea Republicii Franceze la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Comisia invocă două motive în susținerea acțiunii sale.
Prin cel dintâi motiv, Comisia reproșează pârâtei faptul că a permis autorităților contractante, în cazuri de urgență, să reducă la mai puțin de 10 zile termenul minim care trebuie respectat între notificarea deciziei de atribuire a contractului tuturor ofertanților și semnarea contractului de achiziții. Pe de o parte, într-adevăr, urgența despre care se vorbește în legislația franceză ar fi lăsată la aprecierea discreționară a autorității contractante, fără să fie impusă nicio condiție obiectivă. Pe de altă parte, în această legislație nu ar exista nicio garanție că numărul de zile de reducere a termenului este adus la cunoștința ofertanților, ceea ce ar putea avea drept consecință ca respectivii ofertanți să introducă o acțiune precontractuală împotriva unei decizii de atribuire a contractului într-un stadiu în care contractul privind achiziția a fost deja semnat. O asemenea situație ar fi în mod clar contrară obiectivului urmărit de Directivele 89/665/CEE și 92/13/CEE, susținut de jurisprudența Curții, constând din crearea de acțiuni eficace și rapide având ca obiect deciziile ilegale ale autorității contractante, într-un stadiu în care încălcările pot încă să fie corectate.
Prin cel de al doilea motiv, Comisia reproșează pe de altă parte pârâtei nerespectarea efectului util al acelorași directive prin prevederea, în reglementarea franceză, a unei etape prealabile de punere în întârziere obligatorie a autorității contractante, nesuspensivă a termenului care trebuie respectat între notificarea deciziei de atribuire a contractului și semnarea contractului de achiziții. În măsura în care, într-adevăr, introducerea unei acțiuni de către un ofertant eliminat ar fi exclusă în termenul de răspuns la punerea în întârziere, egal cu 10 zile, un răspuns dat de autoritatea contractantă la expirarea acestui termen ar lipsi ofertantul eliminat de orice posibilitate efectivă de a introduce o acțiune, întrucât la această dată contractul ar fi fost semnat.
(1) Directiva 89/665/CE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări (JO L 395, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 237), astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii (JO L 209, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 50).
(2) Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor (JO L 76, p. 14, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 43).
Full & Egal Universal Law Academy