30.8.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 223/39
Acțiune introdusă la 18 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană
(Cauza C-334/08)
(2008/C 223/65)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: A. Aresu și A. Caeiros, agenți)
Pârâtă: Republica Italiană
Concluziile reclamantei
—
Constatarea faptului că, prin refuzul de a pune la dispoziția Comisiei resursele proprii corespunzătoare obligației vamale rezultate din eliberarea, la 27 februarie 1997, de către Direzione compartimentale delle dogane per le Regioni Puglia e Basilicata, cu sediul în Bari, a unor autorizații ilegale de înființare și funcționare a unor magazine vamale de tip C, urmate de autorizații ulterioare de transformare sub control vamal și de perfecționare activă, până la revocarea acestora la 4 decembrie 2002, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 10 CE, al articolului 8 din Decizia 2000/597/CE (1), Euratom a Consiliului din 29 septembrie 2000 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene și al articolelor 2, 6, 10, 11 și 17 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 (2) al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților;
—
obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prin intermediul prezentei acțiuni Comisia Europeană reproșează guvernului italian că a refuzat să pună la dispoziția Comunității Europene resursele proprii — în sumă de aproximativ 23 de milioane de euro — corespunzând anumitor autorizații vamale ilegale eliberate la Taranto în perioada februarie 1997-decembrie 2002.
Obiectul litigiului privește în esență răspunderea cu privire la importuri referitoare la resurse neîncasate din cauza operațiunilor ilegale în discuție. Guvernul italian susține că nu este responsabil pentru sumele neîncasate din cauza ilegalității menționate, întrucât acestea ar fi imputabile exclusiv funcționarilor care au provocat prejudiciul, în timp ce Comisia susține că legislația comunitară în vigoare obligă statul italian să răspundă pentru toate consecințele financiare rezultate din acțiunile — inclusiv ilegale — ale funcționarilor care acționează în numele și pe seama sa.
(1) JO L 253, p. 42, Ediție specială, 01/vol. 2, p. 206.
(2) JO L 130, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 2, p. 184.
Full & Egal Universal Law Academy