8.11.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 285/17
Recurs introdus la 21 iulie 2008 de Transports Schiocchet — Excursions SARL împotriva Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a patra) pronunțate la 19 mai 2008 în cauza T-220/07, Transports Schiocchet — Excursions/Comisia
(Cauza C-335/08 P)
(2008/C 285/28)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurentă: Transports Schiocchet — Excursions SARL (reprezentant: Me. D. Schönberger, avocat)
Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene
Concluziile recurentei
—
Anularea Ordonanței Tribunalului din 19 mai 2008;
—
pronunțarea asupra cauzei, admiterea cererilor formulate în primă instanță și statuarea în mod definitiv asupra litigiului;
—
în subsidiar, trimiterea cauzei Tribunalului;
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Recurenta invocă trei motive în susținerea recursului.
Prin primul motiv, aceasta arată că Tribunalul a încălcat principiul securității juridice în legătură cu deciziile din ordinea judiciară comunitară, articolul 235 și articolul 288 al doilea paragraf din Tratatul CE, precum și articolul 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care, la punctul 39 din ordonanța atacată, Tribunalul ar fi statuat că introducerea de către reclamantă a acțiunilor la instanțele naționale nici nu suspendă, nici nu întrerupe prescripția, în condițiile în care în hotărârile sale anterioare, care au autoritate de lucru judecat, Tribunalul ar fi încurajat-o, dimpotrivă, să își continue acțiunile la instanțele naționale.
Prin cel de al doilea motiv, recurenta denunță mai multe erori pe care le-ar fi comis Tribunalul în aprecierea condițiilor de angajare a răspunderii delictuale, erori privind denaturarea faptelor și a concluziilor cererii sale, a articolului 288 al doilea paragraf CE, precum și a articolului 230 CE în ceea ce privește, în special, pretinsa confirmare din partea instanțelor naționale a poziției Comisiei și aprecierea efectuată în legătură cu perioada în care s-a produs prejudiciul.
Prin cel de al treilea și cel din urmă motiv, recurenta invocă încălcarea articolului 4 alineatul (2) și a articolului 2 punctul 1.3 din Regulamentul nr. 684/92 (1), în măsura în care Tribunalul, urmărind interpretarea efectuată de Comisie, ar fi calificat în mod eronat drept „serviciu special” [articolul 4 alineatul (2)], scutit de autorizație, activitatea concurenților recurentei, în condițiile în care în speță era vorba despre servicii paralele sau temporare (articolul 2 punctul 1.3) supuse acelorași reguli precum serviciile regulate efectuate de recurentă.
(1) JO L 74, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 34.
Full & Egal Universal Law Academy