22.11.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 301/16
Acțiune introdusă la 25 august 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană
(Cauza C-383/08)
(2008/C 301/30)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: L. Pignataro, agent)
Pârâtă: Republica Italiană
Concluziile reclamantei
—
Declararea faptului că, prin adoptarea dispozițiilor ordinului ministerial din 26 august 2005, astfel cum a fost modificat ultima dată prin ordinul din 17 decembrie 2007, prin care devine obligatorie indicarea țării de origine a cărnii de pasăre prevăzute la articolul 3 alineatul 1 din același ordin, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 alineatul (1) punctul 8 și al articolului 18 alineatul (2) din Directiva 2000/13/CE (1) privind etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și publicitatea acestora, coroborate, până la 30 iunie 2008, cu articolul 5 alineatul (3) litera (e) și alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 1906/90 (2) privind unele standarde de comercializare a cărnii de pasăre și, începând de la 1 iulie 2008, cu articolul 5 alineatul (4) litera (e) și alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 543/2008 al Comisiei (3);
—
obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Comisia susține că obligativitatea indicării originii cărnii de pasăre provenite din alte state membre prevăzută de ordinul din 26 august 2005, astfel cum a fost modificat ultima dată prin ordinul din 17 decembrie 2007, constituie o încălcare a articolului 3 alineatul (1) punctul 8 și a articolului 18 alineatul (2) din Directiva 2000/13, coroborate, până la 30 iunie 2008, cu articolul 5 alineatul (3) litera (e) și alineatul (4) din Regulamentul nr. 1906/90 și, începând de la 1 iulie 2008, cu articolul 5 alineatul (4) litera (e) și alineatul (5) din Regulamentul nr. 543/2008. Potrivit susținerilor guvernului italian, această obligație a fost introdusă ca urmare a confirmării unor focare de gripă aviară în țări terțe, ca o măsură prin care se urmărește asigurarea trasabilității cărnii.
Comisia afirmă să obligația respectivă este contrară articolului 3 alineatul (1) punctul 8 din Directiva 2000/13. Într-adevăr, din această dispoziție rezultă cu claritate că, pentru produsele alimentare în general, indicarea locului de origine sau de proveniență trebuie să figureze pe etichetă numai în cazurile în care consumatorul, în lipsa acestei mențiuni, ar putea să creadă din eroare că produsul respectiv are o anumită origine sau proveniența. Legiuitorul comunitar nu consideră prin urmare că indicarea originii este o informație necesară pentru consumator la modul general și absolut, ci numai atunci când lipsa unei astfel de mențiuni l-ar putea induce în eroare.
Guvernul italian este obligat să demonstreze că obligația de indicare a originii cărnii de pasăre provenite din alte state membre prevăzută de ordinul în discuție este într-adevăr importantă pentru carnea de pasăre și că lipsa acesteia implică un risc de inducere în eroare a consumatorului. Comisia susține că, în realitate, acest guvern nu a furnizat niciun element în măsură să demonstreze că, în lipsa indicării originii, consumatorul italian ar fi indus în eroare cu privire la originea sau la proveniența cărnii de pasăre.
Împrejurarea referitoare la criza gripei aviare nu explică motivele pentru care lipsa indicării originii ar putea să îl inducă în eroare pe consumator și să îl facă să creadă că respectiva carne de pasăre are o anumită origine. Simplul fapt că un consumator mediu acordă importanță originii produsului nu înseamnă că, în lipsa indicațiilor respective, acesta ar fi indus în eroare cu privire la originea reală a produsului. Aceasta ar însemna de fapt că un consumator atribuie în mod automat o anumită origine cărnii de pasăre, ceea ce nu a fost demonstrat în niciun fel de către guvernul italian. Trebuie să se observe, în plus, că aspectele legate de sănătatea animalelor nu pot fi apreciate de către consumator, care nu are cunoștințele necesare pentru a aprecia riscul în baza indicării originii.
În plus, dispozițiile menționate ale ordinului nu se justifică prin motive legate de sănătatea publică în sensul articolului 18 alineatul (2) din aceeași directivă, invocate de către guvernul italian pentru a justifica obligația suplimentară de etichetare. Într-adevăr, Comunitatea, în contextul combaterii gripei aviare, a adoptat o gamă largă de norme veterinare destinate să asigure că numai carnea de pasăre sănătoasă poate și va putea să intre și să fie pusă în vânzare în Comunitate.
În opinia Comisiei, argumentul invocat de guvernul italian potrivit căruia măsurile comunitare menționate anterior nu asigură trasabilitatea este lipsit de relevanță, întrucât măsurile comunitare respective sunt destinate să prevină chiar introducerea pe teritoriul comunitar a cărnii care provine din țări terțe în care au fost descoperite focare de gripă aviară. Prin urmare, acestea produc efecte într-o etapă anterioară etapei comercializării, în care intervine măsura italiană, tocmai pentru că acestea au ca obiectiv să evite importarea în Comunitate a cărnii provenite din țări terțe în care s-a descoperit un focar de gripă aviară. Pe de altă parte, Comunitatea a adoptat și măsuri care garantează izolarea eventualelor focare de gripă aviară care au fost confirmate pe teritoriul comunitar, astfel încât să se evite orice risc de contaminare. În interiorul Comunității Europene a fost apoi adoptată o serie de măsuri veterinare destinate să împiedice transmiterea virusului de la păsările sălbatice la păsările de curte în regiunile în care au fost identificate păsări infectate și să împiedice eventuale epidemii printre păsările de curte.
Guvernul italian mai invocă, pentru a justifica obligația introdusă prin ordinul în discuție, Regulamentul nr. 1760/2000 (4), care a instituit un sistem de trasabilitate a cărnii de vită ce introduce o obligație de etichetare cu privire la origine.
Comisia susține însă că măsura respectivă, spre deosebire de ordinul în discuție, este comunitară și nu este vorba despre o dispoziție națională, prin urmare, unilaterală, de natură să constituie un obstacol în calea schimburilor comerciale. În plus, eficacitatea sistemului introdus prin Regulamentul nr. 1760/2000 nu se bazează numai pe un sistem de simplă indicare a originii produsului, cum se întâmplă cu ordinul italian pentru carnea de pasăre, ci pe combinarea unei serii de elemente incluse în sistemul de identificare și de înregistrare a animalelor.
În ceea ce privește argumentul guvernului italian care justifică măsura întemeind-o pe principiul precauției, în măsura în care Comisia nu ar fi demonstrat lipsa incertitudinii științifice cu privire la modul de transmitere a virusului la om, Comisia arată, conform jurisprudenței instanțelor comunitare, că datele științifice invocate de guvernul italian în răspunsul la avizul motivat nu demonstrează că ar exista în acest caz o reală incertitudine științifică cu privire la modul de transmitere a virusului la om. În temeiul jurisprudenței instanțelor comunitare, revine autorităților italiene obligația de a demonstra incertitudinea științifică ce ar justifica adoptarea unor măsuri naționale în temeiul principiului precauției, nefiind obligația Comisiei să demonstreze lipsa incertitudinii științifice, cum pare să sugereze guvernul italian în răspunsul la avizul motivat.
În plus, chiar dacă s-ar admite că, în ceea ce privește ipoteza limitată a transmiterii virusului de la păsările de curte la animalele domestice în general și la pisici în special, guvernul italian ar fi demonstrat existența unei reale incertitudini științifice potrivit documentelor OMS și ale Autorității alimentare invocate de acesta în răspunsul la avizul motivat, Comisia susține totuși că aplicarea principiului precauției invocat pentru a justifica ordinul în discuție se dovedește excesivă și, prin urmare, disproporționată față de obiectivul de protecție a sănătății animalelor dată fiind adoptarea unei serii de măsuri comunitare care urmăresc același obiectiv.
În sfârșit, articolul 5 alineatul (3) litera (e) și alineatul (4) din Regulamentul nr. 1906/90 care stabilește anumite standarde de comercializare a cărnii de pasăre până la 30 iunie 2008 și, începând cu 1 iulie 2008, articolul 5 alineatul (4) litera (e) și alineatul (5) din Regulamentul nr. 543/2008 impun obligația de indicare a originii cărnii de pasăre numai pentru păsările provenite din țări terțe. Cu privire la acest aspect, guvernul italian nu prezintă niciun contraargument.
(1) JO L 109, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 6, p. 9.
(2) JO L 173, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 8, p. 16.
(3) JO L 157, p. 46.
(4) JO L 204, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 34, p. 186, Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului.
Full & Egal Universal Law Academy