22.11.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 301/18
Recurs introdus la 15 septembrie 2008 (fax: 12 septembrie 2008) de Comisia Comunităților Europene împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia extinsă) pronunțate la 1 iulie 2008 în cauza T-266/02, Deutsche Post AG, susținută de Republica Federală Germania/Comisia Comunităților Europene, susținută de Bundesverband Internationaler Express- und Kurierdienste e.V. (BIEK) și UPS Europe NV/SA
(Cauza C-399/08 P)
(2008/C 301/33)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: V.Kreuschitz, J. Flett și B. Martenczuk, în calitate de agenți)
Celelalte părți în proces: Bundesverband Internationaler Express- und Kurierdienste eV, UPS Europe NV, Deutsche Post AG, Republica Federală Germania
Concluziile recurentei
—
Anularea hotărârii atacate în integralitatea sa;
—
în temeiul articolului 61 din Statutul Curții, constarea faptului că reclamanta din primă instanță nu a demonstrat că decizia încalcă articolul 87 alineatul (1) CE și, în consecință, respingerea acțiunii. În subsidiar, Comisia solicită trimiterea cauzei Tribunalului de Primă Instanță.
Motivele și principalele argumente
Intimata este întreprinderea Deutsche Post AG (DPAG), o societate importantă care își desfășoară activitatea în domeniul serviciilor poștale la nivel internațional, care a obținut plăți compensatorii importante din resurse de stat. Într-o decizie separată, întemeiată pe articolul 82 CE, datând din 2002 — care nu a făcut obiectul acțiunii — Comisia a considerat că DPAG a abuzat de poziția sa dominantă practicând o politică de vânzare în pierdere pe piața coletelor. Dat fiind că DPAG a înregistrat în ansamblu pierderi în perioada în discuție, aceasta politică agresivă de prețuri nu ar fi putut fi finanțată decât cu ajutorul resurselor primite de întreprindere cu titlu de compensație financiară.
Prezentul recurs privește în principal problema metodelor de analiză care puteau fi aplicate de către Comisie, în împrejurările particulare ale acestei cauze, pentru a cerceta dacă este vorba de un ajutor ilegal în favoarea DPAG.
Potrivit metodei privilegiate în hotărârea atacată a Tribunalului de Primă Instanță, în scopul de a stabili dacă întreprinderea a primit de la stat o compensație financiară excesivă, ar trebui verificate toate costurile legate de obligațiile de serviciu public, precum și toate veniturile întreprinderii din perioada respectivă. În prezența unei astfel de compensări excesive, s-ar putea deduce că aceste resurse au fost utilizate de asemenea pentru a finanța politica neloială de preț aplicată pe piața vecină a coletelor din ușă în ușă.
Conform metodei utilizate în decizie, deficitele produse prin politica neloială de prețuri aplicată pe piața vecină au fost evaluate, apoi Comisia a cercetat dacă aceste deficite au fost compensate prin resurse de stat sau nu. Dacă s-ar constata o astfel de compensare și dacă nu ar exista o altă sursă de finanțare (sub forma unor resurse proprii ale întreprinderii), ar trebui să se concluzioneze că resursele de stat au fost utilizate pentru a finanța politica neloială de preț aplicată pe piața vecină a coletelor din ușă în ușă.
Comisia consideră că metoda utilizată în decizia sa este corectă. În susținerea acestei metode, se poate utiliza un raționament logic care include de asemenea ideea că, pentru a putea ajunge la concluzia că există un ajutor de stat ilegal, în fond, banii trebuie să provină de undeva. Nici raționamentul și nici faptele pe care se bazează acesta nu au fost contestate în hotărârea atacată. Tribunalul de Primă Instanță a pornit totuși de la ideea că numai prima metodă ar putea fi luată în considerare, fără a da explicații suplimentare.
În susținerea recursului său, Comisia invocă următoarele motive: s-a produs o încălcare a articolului 87 alineatul (1) CE și a articolului 86 alineatul (2) CE din moment ce aceste dispoziții au fost greșit interpretate în hotărârea atacată, întrucât s-a hotărât că acestea excludeau o metodă, care nu fusese de altfel criticată în hotărâre, care conducea, în baza unei argumentări logice și pertinente, la concluzia că există un ajutor de stat incompatibil cu piața comună. În plus, Comisia invocă necompetența Tribunalului de Primă Instanță și o încălcare a articolului 230 CE, în măsura în care Tribunalul de Primă Instanță a depășit limitele competenței sale și a puterii de control prevăzute la articolul 230 CE, precum și o încălcare a articolului 36 din Statutul Curții de Justiție, în măsura în care Tribunalul de Primă Instanță a omis să motiveze concluzia sa în ceea ce privește caracterul necorespunzător al metodei utilizate în decizie.
Full & Egal Universal Law Academy