6.12.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 313/13
Recurs introdus la 19 septembrie 2008 de Knauf Gips KG împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) pronunțate la 8 iulie 2008 în cauza T-52/03, Knauf Gips KG/Comisia Comunităților Europene
(Cauza C-407/08 P)
(2008/C 313/19)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: Knauf Gips KG (reprezentanți: M. Klusmann und S. Thomas, Rechtsanwälte)
Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene
Concluziile recurentei
—
Anularea în totalitate a Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) din 8 iulie 2008 în cauza T-52/03 (Knauf Gips KG/Comisia);
—
în subsidiar, trimiterea cauzei la Tribunalul de Primă Instanță în vederea pronunțării unei noi hotărâri;
—
de asemenea în subsidiar, reducerea cuantumului amenzii aplicate recurentei prin articolul 3 din decizia atacată, emisă de Comisie la 27 noiembrie 2002, cel puțin până la 54,51 milioane de euro;
—
obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Recursul împotriva hotărârii prin care Tribunalul de Primă Instanță a respins acțiunea formulată de recurentă împotriva Deciziei Comisiei 2005/471/CE din 27 noiembrie 2002 se întemeiază pe trei motive.
1.
Prin intermediul primului motiv, recurenta susține o încălcare a dreptului la apărare, inclusiv o încălcare a dreptului de a fi ascultat. Recurenta afirmă că Tribunalul de Primă Instanță nu a respectat principiile referitoare la efectele juridice ale refuzului de a acorda dreptul de acces la documentele incriminatoare și de a produce elementele de probă în favoarea sa. În cadrul primului aspect al primului motiv, recurenta susține că decizia Comisiei trebuie să fie anulată, întrucât Comisia a refuzat recurentei accesul la documentele incriminatoare pe care ulterior s-a întemeiat decizia acesteia. În cadrul celui de al doilea aspect al primului motiv, recurenta susține că prin hotărârea atacată i-a fost încălcat din nou dreptul la apărare, ca urmare a refuzului ilegal al Comisiei de a produce elementele de probă în favoarea sa, ceea ce ar fi trebuit de asemenea să conducă la anularea deciziei.
2.
Prin intermediul celui de al doilea motiv de recurs, recurenta susține o încălcare a articolului 81(1) CE prin comportamente care contravin principiilor de bază ale probelor, în special principiului in dubio pro reo, precum și încălcarea dreptului material, îndeosebi în ceea ce privește existența unor practici concertate, ceea ce a condus în cuprinsul hotărârii atacate la concluzia eronată a unei încălcări a articolului 81 alineatul (1) CE.
3.
Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurenta susține o încălcare a limitei de 10 % de la articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul 17/62. Recurenta afirmă că Tribunalul de Primă Instanță i-a atribuit în mod eronat cifra de afaceri realizată de societăți care nu se află sub controlul său și nici nu o controlează. Recurenta susține că nu formează o unitate unică din punct de vedere economic cu aceste societăți.
Full & Egal Universal Law Academy