7.2.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 32/12
Acțiune introdusă la 17 octombrie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Irlanda
(Cauza C-455/08)
(2009/C 32/20)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Zavvos, M. Konstantinidis și D. Kukovec, agenți)
Pârâtă: Irlanda
Concluziile reclamantei
—
Constatarea faptului că, prin intermediul articolului 49 din S.I. [Statutory Instrument] nr. 329 din 2006, care constituie măsura de transpunere în dreptul irlandez a Directivei 2004/18/CE (1), și al articolului 51 din S.I. nr. 50 din 2007, care constituie măsura de transpunere în dreptul irlandez a Directivei 2004/17/CE (2), Irlanda a stabilit normele care reglementează notificarea deciziilor autorităților și entităților contractante și motivarea acestora către ofertanți într-un mod care în practică poate determina situația ca, până la informarea deplină a ofertanților cu privire la motivele respingerii ofertei lor, termenul suspensiv pentru încheierea contractului să expire deja.
—
prin urmare, Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin potrivit articolului 1 alineatul (1) și articolului 2 alineatul (1) din Directiva 89/665/CEE (3) și potrivit articolului 1 alineatul (1) și articolului 2 alineatul (1) din Directiva 92/13/CEE (4), astfel cum au fost interpretate de către Curtea Europeană de Justiție în cadrul Hotărârilor pronunțate în cauzele C-81/98 (5) („Hotărârea Alcatel”) și C-212/02 (6) (Comisia/Austria).
—
obligarea Irlandei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
S.I. nr. 329 din 2006
Articolul 49 din S.I. nr. 329, care constituie măsura de transpunere în dreptul irlandez a Directivei 2004/18/CE, impune ca ofertanții să fie informați cu privire la decizia de atribuire prin cele mai rapide mijloace de comunicare cât mai rapid după adoptarea deciziei de către autoritatea contractantă. Termenul suspensiv care trebuie să expire înainte de încheierea contractului, calculat de la data informării ofertanților cu privire la decizia de atribuire, trebuie să fie de cel puțin 14 zile.
Cu toate acestea, conform dreptului irlandez, autoritatea contractantă este obligată să comunice motivele respingerii unei oferte numai în cazul în care primește o astfel de cerere. Autoritatea contractantă trebuie să comunice motivele „cât mai rapid și în orice caz în termen de maximum 15 zile”. În opinia Comisiei, acest lucru înseamnă că termenul suspensiv poate să fi expirat deja la momentul informării depline a unui ofertant eliminat cu privire la motivele respingerii ofertei sale.
În vederea respectării cerințelor care rezultă din jurisprudența Curții de Justiție în cauzele în care s-au pronunțat Hotărârile Alcatel și Comisia/Austria, este indispensabil să se asigure motivarea deciziei de atribuire în timp util, astfel încât să se permită supunerea acesteia unei căi de atac efective în cuprinsul termenului suspensiv. Comisia susține că reglementarea irlandeză nu este conformă acestei cerințe întrucât nu garantează informarea ofertanților cu privire la motivele respingerii ofertei lor în timp util și cu mult înainte de expirarea termenului suspensiv. Acest lucru încalcă dreptul ofertanților la căi de atac efective, astfel cum a fost prevăzut de Directiva 89/665/CEE.
S.I. nr. 50 din 2007
Potrivit articolului 51 din S.I. nr. 50 din 2007, care constituie măsura de transpunere în dreptul irlandez a Directivei 2004/17/CE, entitățile contractante trebuie să menționeze în comunicarea deciziei de atribuire către ofertanții eliminați „principalul motiv sau principalele motive pentru care oferta acestora nu a fost selectată”. „Caracteristicile și avantajele particulare ale ofertei selectate” vor fi comunicate de către entitatea contractantă către ofertanții eliminați „cât mai rapid și în orice caz în termen de maximum 15 zile” de la primirea cererii de motivare. Termenul suspensiv este de 14 zile, calculat de la notificarea deciziei de atribuire. În opinia Comisiei, acest lucru înseamnă că este posibil ca termenul suspensiv să fi expirat deja la momentul informării depline a unui ofertant eliminat cu privire la motivele respingerii ofertei sale.
Comisia susține că, în ceea ce privește procedurile de atribuire reglementate de Directivele 2004/17/CE și 92/13/CEE, legislația irlandeză stabilește normele privind notificarea ofertanților într-un mod care restrânge dreptul ofertanților eliminați la căi de atac efective și care nu este conform cu directivele privind căile de atac, și anume Directivele 89/665/CEE și 92/13/CEE, astfel cum au fost interpretate de către Curtea de Justiție.
(1) Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116).
(2) Directiva 2004/17/CΕ a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (JO L 134, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 3).
(3) Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări (JO L 395, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 237).
(4) Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor (JO L 76, p. 14, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 43).
(5) Hotărârea din 28 octombrie 1999, Alcatel Austria AG și alții (C-81/98).
(6) Hotărârea din 24 iunie 2004, Comisia/Austria (C-212/02).
Full & Egal Universal Law Academy