7.2.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 32/13
Acțiune introdusă la 4 noiembrie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Belgiei
(Cauza C-474/08)
(2009/C 32/21)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Patakia și B. Schima, agenți)
Pârât: Regatul Belgiei
Concluziile reclamantei
—
Constatarea faptului că,
neprevăzând că în cazurile în care este refuzat accesul la rețeaua de distribuție sau de transport este posibil să fie sesizată autoritatea de reglementare, pentru ca aceasta să se pronunțe printr-o decizie cu efect obligatoriu în termen de două luni, în conformitate cu articolul 23 alineatul (5) din Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de abrogare a Directivei 96/92/CE (1),
excluzând anumite elemente determinante pentru calculul tarifelor din competența autorității de reglementare prevăzută la articolul 23 alineatul (2) din Directiva 2003/54/CE,
Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul directivei menționate;
—
obligarea Regatului Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Comisia susține, în primul rând, că nu a fost efectuată transpunerea în dreptul belgian a articolului 23 alineatul (5) din Directiva 2003/54/CE. Dispozițiile pertinente ale legii belgiene referitoare la organizarea pieței de energie electrică ar fi, într-adevăr, atât de generale încât nu ar permite să se stabilească în mod cert dacă există sau nu există un drept la exercitarea unei căi de atac individuale împotriva deciziilor prin care se refuză accesul la rețeaua de distribuție sau de transport de energie electrică. Aceste dispoziții nu ar stabili, în special, niciun cadru precis al procedurii și nu ar prevedea niciun termen în ceea ce privește răspunsul autorității de reglementare, care este, în cazul de față, Comisia Națională de Reglementare a Energiei Electrice (CRE).
Reclamanta susține, în al doilea rând, că pârâtul încalcă articolul 23 alineatul (2) din Directiva 2003/54/CE în măsura în care conferă Regelui, așadar unei alte autorități decât CRE, competența de a stabili normele specifice privind amortizările și marja de profit legate de investițiile de interes național și de interes european. Această procedură nu ar fi compatibilă cu articolul menționat, întrucât autoritatea de reglementare nu pare să aibă, în aceste două situații, nicio influență asupra metodologiilor folosite pentru a calcula sau pentru a stabili tarifele de transport și de distribuție.
(1) JO L 176, p. 37, Ediție specială, 12/vol. 2, p. 61.
Full & Egal Universal Law Academy