21.2.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 44/34
Recurs introdus la 3 decembrie 2008 de Kahla/Thüringen Porzellan GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea extinsă) pronunțate la 24 septembrie 2008 în cauza T-20/03, Kahla/Thüringen Porzellan GmbH, susținută de Freistaat Thüringen și de Republica Federală Germania/Comisia Comunităților Europene
(Cauza C-537/08 P)
(2009/C 44/56)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: Kahla/Thüringen Porzellan GmbH (reprezentanți: M. Schütte, S. Zühlke, und P. Werner, avocați)
Celelalte părți în proces: Freistaat Thüringen, Republica Federală Germania, Comisia Comunităților Europene
Concluziile recurentei
—
Anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din 24 septembrie 2008 în cauza T-20/03, Kahla/Thüringen Porzellan GmbH/Comisia Comunităților Europene, în ceea ce privește măsurile 15 și 26, precum și decizia referitoare la cheltuielile de judecată;
—
anularea articolului 1 alineatul (2) literele (d) și (g) și a articolului 2 din Decizia 2003/643/CE a Comisiei din 13 mai 2003 privind ajutorul de stat acordat de Germania în favoarea Kahla Porzellan GmbH și în favoarea Kahla/Thüringen Porzellan GmbH (1), în ceea ce privește măsurile 15 și 26 sau, în orice caz, în ceea ce privește recuperarea ajutoarelor prevăzute de măsurile 15 și 26;
—
în subsidiar, anularea deciziei atacate în măsura în care prin aceasta se constată că valoarea totală a subvențiilor pentru promovarea ocupării forței de muncă reprezintă un avantaj în favoarea reclamantei și, prin urmare, aceste subvenții trebuie recuperate;
—
obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Obiectul prezentului recurs îl constituie Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță prin care s-a respins acțiunea recurentei împotriva Deciziei 2003/643/CE a Comisiei din 13 mai 2003 privind ajutorul de stat acordat de Germania în favoarea Kahla Porzellan GmbH și în favoarea Kahla/Thüringen Porzellan GmbH, în măsura în care această decizie se referă la ajutoarele financiare acordate în favoarea Kahla/Thüringen Porzellan GmbH.
În susținerea recursului, recurenta invocă două motive principale de recurs și un motiv subsidiar de recurs. În opinia recurentei, hotărârea încalcă dreptul comunitar, întrucât se întemeiază pe o aplicare greșită a principiilor fundamentale ale securității juridice și protecției încrederii legitime. Totuși, în măsura în care Curtea de Justiție nu ar admite aceste motive de recurs, anumite constatări cuprinse în hotărâre ar reprezenta o încălcare a articolului 87 alineatul (1) CE.
Cu privire la primul motiv principal de recurs, hotărârea Tribunalului a încălcat principiul securității juridice întrucât a constatat că schema de ajutor aprobată de Comisie privind programul în favoarea investițiilor întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) nu se aplica întreprinderilor aflate în dificultate, iar schema de ajutor acordată în temeiul articolului 249h din Arbeitsförderungsgesetz (Legea privind promovarea ocupării forței de muncă, denumită în continuare „AFG”) și aprobată de Comisie excludea din domeniul de aplicare întreprinderile private.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, hotărârea Tribunalului a încălcat principiul protecției încrederii legitime în măsura în care se constată că lipsa restricțiilor exprese din versiunea publicată în Jurnalul Oficial sau aduse la cunoștința publică într-un alt mod a deciziei Comisiei de aprobare a programului în favoarea investițiilor IMM, respectiv a deciziei prin care s-a constatat că articolul 249 din AFG nu reprezintă ajutor de stat, nu a putut întemeia încrederea legitimă a recurentei cu privire la legalitatea măsurilor și, prin urmare, recurenta ar fi putut să se informeze cu privire la legalitatea ajutorului prin consultarea documentelor publice accesibile.
În sfârșit, cu privire la al treilea motiv de recurs, în subsidiar, hotărârea Tribunalului a încălcat articolul 87 CE întrucât a constatat că, în lipsa efectuării unei evaluări a economiilor obținute în realitate de recurentă, în temeiul măsurii în cauză recurenta ar fi obținut un avantaj relevant având cuantumul subvenției acordate.
(1) JO L 227, p. 12.
Full & Egal Universal Law Academy