7.3.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 55/13
Acțiune introdusă la 22 decembrie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană
(Cauza C-571/08)
(2009/C 55/21)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: W. Mölls și L. Pignataro, agenți)
Pârâtă: Republica Italiană
Concluziile reclamantei
—
Declararea faptului că, prin prevederea unui preț minim pentru țigări, precum și a unui termen de 120 de zile pentru a obține omologarea unei modificări de preț pentru tutunul prelucrat, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 95/59/CE (1);
—
obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Cu privire la prețul minim
Comisia susține că, prin stabilirea unui preț minim pentru țigări, Republica Italiană a încălcat articolul 9 alineatul (1) din Directiva 95/59/CE (precum și articolul 5 din Directiva 72/464/CEE (2) pe care aceasta o înlocuiește și cu care este în esență identic). Dispoziția menționată consacră principiul potrivit căruia producătorii sunt liberi să determine prețul maxim de vânzare cu amănuntul pentru tutunul prelucrat. În virtutea acestui principiu, statele membre nu pot justifica o putere discreționară de a determina prețurile maxime de vânzare cu amănuntul făcând trimitere la „controlul nivelurilor de preț”, la „respectarea prețurilor impuse” sau la stabilirea unei scări de prețuri conform articolului 9 alineatul (2) din Directiva 95/59/CE.
Prețul minim nu poate fi justificat prin considerente de protecție a sănătății publice. În realitate, obiectivul corespunzător, luat în considerare de legiuitorul comunitar, poate fi atins printr-o impozitare mai ridicată a țigărilor, utilizând parametrii fiscali adaptați situației din fiecare stat membru.
Argumentul guvernului italian întemeiat pe un presupus risc de creștere, prin prețuri prea mari sau neadecvate pieței, a traficului ilicit cu produse de contrabandă sau cu produse contrafăcute este de asemenea nefondat. Acesta se întemeiază pe simple afirmații ale guvernului italian, nesusținute de probe, în condițiile în care acesta nu a explicat modul în care diferența de preț rezultată din creșterea impozitării ar trebui să crească frauda mult mai mult decât s-ar întâmpla în situația aplicării unei politici de prețuri minime. Comisia susține că este de competența fiecărui stat membru să efectueze, cu respectarea dreptului comunitar, controalele necesare pentru a asigura perceperea taxelor care i se datorează. Această necesitate nu poate în niciun fel să afecteze obligația statelor membre de a respecta dispozițiile Directivei 95/59/CE, inclusiv ale articolului 9 din aceasta.
Cu privire la termenul de 120 de zile pentru omologarea prețurilor tutunului prelucrat
În vederea comercializării în Italia, prețurile produselor din tutun prelucrat trebuie să fie înregistrate în scara oficială de prețuri. Cererea de înregistrare este adresată la Ministero dell'Economia e delle Finanze — Amministrazione Autonoma dei Monopoli di Stato (AAMS) (Ministerului Economiei și Finanțelor — Administrația Autonomă a Monopolului de Stat). AAMS nu deține puteri discreționare în ceea ce privește aprobarea înregistrării. În opinia Comisiei, termenul, excesiv de lung, de 120 de zile pe care autoritățile italiene l-au stabilit pentru a da curs unei cereri de modificare a prețurilor este de natură ca, în practică, să lipsească principiul privind libera stabilire a prețurilor de către operatori, consacrat la articolul 9 alineatul (1) din Directiva 95/59/CE, de o parte din efectele sale.
(1) Directiva 95/59/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1995 privind alte impozite decât impozitele pe cifra de afaceri care afectează consumul de tutun prelucrat (JO L 291, p. 40, Ediție specială, 09/vol. 2, p. 5).
(2) Directiva 72/464/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1972 privind alte impozite decât impozitele pe cifra de afaceri care afectează consumul de tutun prelucrat (JO L 303, p. 1).
Full & Egal Universal Law Academy