2.8.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 197/26
Acțiune introdusă la 21 mai 2008 — Transnational Company „Kazchrome” și ENRC Marketing/Consiliul Uniunii Europene
(Cauza T-192/08)
(2008/C 197/46)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamante: Transnational Company „Kazchrome” (TNK Kazchrome) (Aktobe, Kazahstan) și ENRC Marketing AG (Kloten, Elveția) (reprezentanți: L. Ruessmann și A. Willems, lawyers)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile reclamantelor
—
Declararea cererii ca fiind admisibilă;
—
anularea Regulamentului (CE) nr. 172/2008 al Consiliului din 25 februarie 2008 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse la importurile de ferosiliciu originare din Republica Populară Chineză, Egipt, Kazahstan, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Rusia, în măsura în care li se aplică reclamantelor;
—
obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor sale de judecată și a cheltuielilor de judecată suportate de reclamante.
Motivele și principalele argumente
Reclamantele, care produc și comercializează ferosiliciu pe piața Uniunii Europene, solicită anularea în parte a Regulamentului (CE) nr. 172/2008 al Consiliului din 25 februarie 2008 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse la importurile de ferosiliciu originare din Republica Populară Chineză, Egipt, Kazahstan, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Rusia (1).
În susținerea cererii lor, reclamantele afirmă că acestea sunt vizate direct și individual prin regulamentul atacat, iar taxa antidumping impusă prin regulamentul menționat este rezultatul mai multor erori vădite de apreciere, al unor erori vădite de fapt și încalcă regulamentul de bază (2) (denumit în continuare „regulamentul de bază”), precum și Acordul antidumping al OMC. Reclamantele susțin în plus că pârâtul nu a motivat regulamentul astfel cum prevede articolul 253 CE.
Prin intermediul primului motiv reclamantele afirmă că, în speță, Consiliul nu a efectuat o distincție corespunzătoare între efecte cauzate de alți factori cunoscuți și orice prejudiciu cauzat de importurile vizate și astfel concluziile Consiliului încalcă articolul 3 alineatul (2), articolul 3 alineatul (6) și articolul 3 alineatul (7) din regulamentul de bază.
Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamantele afirmă că taxa antidumping a fost adoptată pe baza unei aprecieri greșite a interesului Comunității și cu încălcarea articolului 9 alineatul (4) și a articolului 21 din regulamentul de bază.
Prin intermediul celui de al treilea motiv, se susține că deși reclamantele au oferit instituțiilor informații verificabile, acestea ar fi fost tratate ca fiind necooperante, iar Consiliul nu a verificat faptele utilizate pentru subminarea informațiile disponibile care au fost aduse în atenția instituțiilor și nu a aplicat un tratament corespunzător de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață în termenele impuse prin regulamentul de bază.
Prin intermediul celui de al patrulea motiv, reclamantele afirmă că dreptul lor la apărare a fost încălcat în cursul anchetei.
(1) JO 2008, L 55, p. 6.
(2) Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 1996, L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223).
Full & Egal Universal Law Academy