25.10.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 272/29
Acțiune introdusă la 1 august 2008 — Elf Aquitaine/Comisia Comunităților Europene
(Cauza T-299/08)
(2008/C 272/56)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamantă: Elf Aquitaine SA (Courbevoie, Franța) (reprezentanți: E. Morgan de Rivery, S. Thibault-Liger, avocats)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamantei
—
Cu titlu principal, anularea, în temeiul articolului 230 CE, a Deciziei Comisiei Comunităților Europene nr. C(2008) 2626 final din 11 iunie 2008 în măsura în care privește Elf Aquitaine;
—
În subsidiar:
—
Anularea sau reducerea, în temeiul articolului 229 CE, a amenzii de 22 700 000 EUR aplicată în mod solidar societăților Arkema France SA și Elf Aquitaine prin articolul 2 litera (c) din Decizia Comisiei Comunităților Europene nr. C(2008) 2626 final din 11 iunie 2008;
—
anularea sau reducerea, în temeiul articolului 229 CE, a amenzii de 15 980 000 EUR aplicată societății Elf Aquitaine prin articolul 2 litera (e) din Decizia Comisiei Comunităților Europene nr. C(2008) 2626 final din 11 iunie 2008;
—
în orice caz, obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata în întregime a cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prin acțiunea formulată, reclamanta solicită anularea în parte a Deciziei Comisiei C(2008) 2626 final din 11 iunie 2008 în cauza COMP/38.695 — Clorat de sodiu, prin care Comisia a constatat că anumite întreprinderi, printre care se afla și reclamanta, au încălcat articolul 81 alineatul (1) CE și articolul 53 alineatul (1) din Acordul privind spațiul economic european repartizând volumul de vânzări, stabilind prețurile, schimbând informații cu importanță comercială referitoare la prețuri și la volumul de vânzări și monitorizând executarea acestor acorduri anticoncurențiale pe piața cloratului de sodiu în Spațiul economic european.
În susținerea pretențiilor, reclamanta invocă 11 motive întemeiate pe:
—
o încălcare a regulilor care guvernează răspunderea pentru încălcări în cadrul grupurilor de societăți, în măsura în care i) Comisia ar fi afirmat în mod greșit că nu era obligată să prezinte elemente pentru a susține prezumția că o societate mamă care deține 100 % din capitalul unei filiale exercită o influență determinantă asupra acesteia din urmă, ii) elementele invocate în mod efectiv de Comisie nu ar fi de natură să susțină această prezumție și iii) Comisia ar fi respins dovezile aduse de reclamantă pentru a inversa această prezumție;
—
o încălcare a dreptului la apărare al reclamantei și a principiilor egalității armelor, prezumției de nevinovăție, răspunderii pentru propriile fapte, caracterului personal al pedepselor, legalității și egalității de tratament în materie de răspundere;
—
o denaturare a probelor aduse de reclamantă;
—
o contradicție a motivelor în ceea ce privește noțiunea de întreprindere în sensul articolului 81 alineatul (1) CE, independența filialei Arkema France față de reclamantă și gradul și natura controlului pe care o societate mamă trebuie să îl exercite asupra filialei sale pentru a-i putea fi imputată o încălcare comisă de filială;
—
o încălcare a principiului bunei administrări, în măsura în care Comisia i) nu ar fi examinat cu grijă și imparțialitate toate elementele relevante, ii) nu ar fi aplicat părților aceleași reguli pe care le aplică pentru sine și iii) nu ar fi suspendat procedura inițiată împotriva reclamantei în așteptarea pronunțării hotărârilor în cauzele relevante pendinte în fața Tribunalului de Primă Instanță;
—
o încălcare a principiului securității juridice, Comisia îndepărtându-se de criteriile aplicate în deciziile anterioare cu privire la răspunderea unei societăți mamă pentru o încălcare comisă de o filială;
—
un abuz de putere, sancțiunile aplicate neatingând obiectivul legitim pe care îl au, și anume pedepsirea unei întreprinderi pentru comiterea unei infracțiuni;
—
caracterul neîntemeiat al impunerii unei amenzi specifice reclamantei, încălcând principiul autonomiei persoanei juridice și luând în considerare de două ori efectul disuasiv cu ocazia stabilirii cuantumului amenzii;
—
o încălcare a principiilor și a regulilor care guvernează calculul amenzii;
—
o încălcare a Comunicării privind clemența (1), Comisia pretinzând că dovezile aduse de filiala Arkema France erau insuficiente, și pe
—
faptul că nu este echitabil să se aplice reclamantei sancțiunea cea mai apăsătoare prin intermediul a două amenzi distincte în măsura în care răspunderea filialei Arkema France era în mod considerabil mai mică decât cea a societăților EKA și Finnish Chemicals.
(1) Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amendă și reducerea amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri (JO 2002 C 45, p. 3).
Full & Egal Universal Law Academy