8.11.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 285/52
Acțiune introdusă la 16 septembrie 2008 — Regione autonoma della Sardegna/Comisia Comunităților Europene
(Cauza T-394/08)
(2008/C 285/93)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Regione autonoma della Sardegna (reprezentanți: A. Fantozzi, avvocato, P. Carrozza, avvocato, G. Mameli, avvocato)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamantei
—
Anularea Deciziei Comisiei Europene din 3 iulie 2008 (Ajutorul de stat nr. C 1/2004 Italia — SG Grefa (208) D/204339) privind regimul ajutorului „Legea regională nr. 9 din 1998 — Aplicarea abuzivă a ajutorului N 272/98”
—
obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prin Legea regională nr.9 din 11 martie 1998 din Sardinia, s-au prevăzut stimulente sub formă de credite pentru reabilitarea și adaptarea industriei hoteliere. Regimul ajutorului astfel instituit a fost aprobat de Comisie. Cu toate acestea, la 3 iulie 2008, pârâta a comunicat guvernului italian decizia atacată în prezenta cauză. Potrivit acestei decizii, în cadrul regimului ajutoarelor în cauză, ar fi fost acordate facilități pentru investiții cu privire la care nu ar fi fost formulată o cerere de acordare a ajutorului înainte de începerea executării proiectului, cu încălcarea liniilor directoare privind ajutoarele de stat regionale (1).
În susținerea pretențiilor sale, reclamanta invocă încălcarea normelor fundamentale de procedură prin caracterul contradictoriu al motivării, pretinsa lipsă de relevanță a încrederii în evaluarea „efectului de stimulent” asupra beneficiarilor și, prin urmare, în evaluarea condițiilor privind „necesitatea ajutorului”.
Reclamanta consideră în special în acestă privință că o evaluare corectă a încrederii beneficiarilor ar fi trebuit, de fapt, să determine Comisia să ia în considerare în mod corespunzător faptul că regimul ajutorului în cauză:
—
se situa pe o linie de continuitate conceptuală cu un regim în vigoare și care era legal, în care acordarea ajutoarelor era independentă de aspectul dacă investițiile începuseră sau nu;
—
fusese adoptat printr-o lege regională aprobată fără posibilitatea concretă ca „Liniile directoare privind ajutoarele de stat regionale” să poată influența procesul său normativ, întrucât legea a fost adoptată la o zi după publicarea în Jurnalul Oficial a liniilor directoare menționate anterior;
—
întreprinderile beneficiare au pus în aplicare anumite operațiuni tocmai având încredere în măsura de ajutor, care a produs astfel pe deplin efectul de stimulent.
Comisia este în eroare, așadar, atunci când dorește să evalueze efectul de stimulent al ajutorului, bazându-se pe prezumția nedemonstrată că beneficiarul, dat fiind că nu formulase cererea înainte de a demara proiectul, ar fi făcut investiția independent de orice ajutor.
Caracterul eronat al evaluării Comisiei devine evident prin imposibilitatea de a avea în vedere conformitatea, încă de la început, a Legii regionale nr. 9/1998 cu liniile directoare din 1998, menționate anterior.
Pârâta este în eroare și atunci când își întemeiază evaluarea pe o condiție care nu este de procedură, ci o condiție „de fond” a compatibilității ajutorului, pe o prezumție de absență a efectului stimulent în lipsa cererii formulate anterior investiției, prevăzută pentru prima dată în privința ajutoarelor regionale din „Liniile directoare”, dar care nu era cunoscută și nici nu putea fi cunoscută anterior.
Evaluarea pârâtei încalcă în plus articolul 88 din Tratatul CE și Regulamentul (CE) nr. 659/1999, în măsura în care motivul pentru care ajutoarele în cauză sunt calificate mai curând ilegale decât abuzive, lipsește din decizia atacată, în timp ce calificarea măsurii drept ajutor aplicat în mod abuziv, în principiu, exclude posibilitatea de recuperare.
(1) JO C 74, 10.3.1998, p. 9.
Full & Egal Universal Law Academy