20.12.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 327/30
Acțiune introdusă la 15 septembrie 2008 — Freistaat Sachsen și Land Sachsen-Anhalt/Comisia
(Cauza T-396/08)
(2008/C 327/56)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamanți: Freistaat Sachsen și Land Sachsen-Anhalt (reprezentanți: T. Müller-Ibold și T. Graf, avocați)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamanților
—
Anularea articolului 1 alineatul (1) din Decizia C (2008) 3178 final a Comisiei din 2 iulie 2008 privind ajutorul de stat C 18/2007;
—
obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prezenta acțiune în anulare este îndreptată împotriva Deciziei C(2008) 3178 final a Comisiei din 2 iulie 2008 privind ajutorul de stat C 18/2007 în măsura în care prin aceasta se declară incompatibilă cu piața comună o mare parte din ajutoarele notificate pe care Freistaat Sachsen și Land Sachsen-Anhalt intenționau să le acorde în beneficiul societății de servicii de curierat rapid DHL.
În principal, Freistaat Sachsen și Land Sachsen-Anhalt invocă următoarele motive:
În primul rând, reclamanții susțin că autorizarea de către Comisie a unei mari părți a ajutoarele notificate a fost refuzată întrucât ajutoarele pentru formare nu ar fi „necesare” pentru realizarea măsurilor de formare în cauză. Prin realizarea unei examinări generale a necesității în fiecare caz în parte drept condiție pentru acordarea ajutoarelor notificate, Comisia a încălcat forța obligatorie a Regulamentului (CE) nr. 68/2001 (1) și principiul egalității de tratament și al încrederii legitime. Criteriile de evaluare prevăzute de regulament ar fi de asemenea obligatorii pentru ajutoarele care depășesc pragul de scutire.
În al doilea rând, evaluarea Comisiei care condiționează autorizarea ajutoarelor pentru formare notificate de necesitatea acestora ar fi eronată în drept și pentru motivul că aceasta a ignorat în mod greșit beneficiile măsurilor de formare sprijinite prin ajutoarele de formare notificate. Astfel de beneficii sunt ca atare suficiente pentru a întemeia compatibilitatea ajutoarelor pentru formare notificate cu piața comună.
În al treilea rând, Comisia ar fi concluzionat în mod eronat că lipsește efectul necesar de stimulare al ajutoarelor în ceea ce privește alegerea locației. În realitate, ajutoarele pentru formare ar fi efectiv necesare întrucât au fost determinante pentru DHL la alegerea locației la Leipzig-Halle și, în lipsa acestora, DHL nu ar fi desfășurat servicii de formare în această localitate. În rest, ar fi inexactă afirmația Comisiei potrivit căreia ar fi rezultat costuri similare de formare în alte locații alternative.
În al patrulea rând, Comisia s-ar fi întemeiat pe criterii incorecte în cadrul examinării necesității ajutoarelor. În special, Comisia s-ar fi întemeiat pe criterii subiective care au depășit o necesitate obiectivă. În plus, în cadrul analizei sale, Comisia ar fi subliniat în special dispoziții legislative privind măsuri de formare care penalizează în mod considerabil statele membre care dispun de un sistem reglementat de planuri de formare.
În al cincilea rând, decizia atacată ar fi insuficient motivată.
(1) Regulamentul (CE) nr. 68/2001 al Comisiei din 12 ianuarie 2001 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE la ajutoarele pentru formare (JO L 10, p. 20, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 88), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 363/2004 (JO L 63, p. 20, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 223) și prin Regulamentul (CE) nr. 1976/2006 (JO L 368, p. 85, Ediție specială, 08/vol. 5, p. 94).
Full & Egal Universal Law Academy