7.3.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 55/44
Acțiune introdusă la 30 decembrie 2008 — Cantiere Navale De Poli/Comisia
(Cauza T-584/08)
(2009/C 55/79)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Cantiere Navale De Poli SpA (reprezentanți: A. Abate, avocat, R. Longanesi Cattani, avocat)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamantei
—
Anularea deciziei adoptate de Comisia Europeană la 21 octombrie 2008 privind ajutorul de stat al Italiei nr. C 20/2008 (ex N 62/2008);
—
obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Regulamentul (CE) nr. 1177/2002 al Consiliului din 27 iunie 2002 (JO L 172, 2.7.2002, p. 1) se întemeiază pe articolul 87 alineatul (3) litera (e) CE și a instituit un mecanism temporar de apărare în sectorul construcțiilor navale cu scopul de a restabili condițiile de piață denaturate de practicile anticoncurențiale ale șantierelor coreene. Termenul de expirare a regulamentului, stabilit inițial pentru 31 martie 2004 a fost prorogat succesiv cu un an, permițând astfel șantierelor comunitare să încheie contracte de construcție ulterioare pentru diverse tipuri de nave de transport de mărfuri până la 31 martie 2005 (noul termen de expirare a regulamentului). În susținerea contractelor menționate, regulamentul prevede ajutoare egale cu până la 6 % din valoarea contractuală. Reclamanta este parte la cinci contracte pentru construcția de tancuri chimice.
În scopul finanțării tuturor contractelor în perioada 2002-2005, Italia a notificat două finanțări de 10 milioane de euro fiecare. Comisia a autorizat prima finanțare prin decizia din 19 mai 2004, respingând însă autorizarea celei de a doua finanțări prin decizia atacată. În această privință, Comisia susține că finanțarea suplimentară constituie un „ajutor nou” în sensul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 (JO L 140, 30.4.2004, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 2, p. 42) întrucât reprezintă mai mult de 20 % din bugetul inițial al schemei de ajutor. În plus, Comisia invocă faptul că finanțarea suplimentară este incompatibilă cu piața comună întrucât notificarea a fost făcută ulterior datei de 31 martie 2005, termenul de expirare a Regulamentului nr. 1177/2002.
Reclamanta susține că guvernul italian nu putea din punct de vedere material până la 31 martie 2005 să pregătească finanțarea contractelor de care nu putea avea cunoștință, întrucât întreprinderile aveau dreptul de a încheia contracte până în ultima zi de aplicare a regulamentului (31 martie 2005).
Pentru aceste motive, reclamanta atacă decizia, invocând în special următoarele motive:
—
încălcarea Regulamentului nr. 1177/2002 sub aspectul obiectivelor specifice urmărite de legiuitor în cadrul dispozițiilor articolului 87 alineatul (3) litera (e);
—
încălcarea articolului 4 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 794/2004 al Comisiei în ceea ce privește calificarea finanțării suplimentare de 10 milioane de euro drept „ajutor nou”;
—
lipsa de relevanță a Recomandării din 20 iunie 2005 a organului de soluționare a litigiilor al OMC în ceea ce privește contractele de construcție navală legal încheiate în temeiul Regulamentului nr. 1177/2002;
—
lipsa de motivare în ceea ce privește pretinsa lipsă de temei juridic pentru autorizarea finanțării suplimentare;
—
încălcarea principiilor bunei administrări, al contradictorialității, al dreptului la apărare, al egalității de tratament, al subsidiarității și al proporționalității.
Full & Egal Universal Law Academy