28.8.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 234/11
Hotărârea Curții (Camera a doua) din 1 iulie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Corte suprema di cassazione — Italia) — Ministero dell’Economia e delle Finanze, Agenzia delle Entrate/Paolo Speranza
(Cauza C-35/09) (1)
(Taxe indirecte - Taxă pe majorarea de capital social - Articolul 4 alineatul (1) litera (c) din Directiva 69/335/CEE - Reglementare națională care impune înregistrarea actului de majorare a capitalului social al unei societăți - Obligarea la plată în solidar a societății beneficiare și a notarului - Lipsa aportului efectiv de capital - Limitarea mijloacelor de probă)
2010/C 234/16
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Corte suprema di cassazione
Părțile din acțiunea principală
Reclamante: Ministero dell’Economia e delle Finanze, Agenzia delle Entrate
Pârât: Paolo Speranza
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Corte suprema di cassazione — Interpretarea articolului 4 alineatul (1) litera (c) din Directiva Consiliului din 17 iulie 1969 privind taxele indirecte aplicate majorării capitalului (JO L 249, p. 25, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 9) — Hotărârea adunării asociaților de a trasforma o societate cu răspundere limitată în societate pe acțiuni — Taxă pe majorarea de capital aferentă — Reglementare națională care impune obligația de a plăti impozitul societății care a subscris la majorarea de capital și, în solidar, notarului
Dispozitivul
1.
Articolul 4 alineatul (1) litera (c) și articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 69/335/CEE a Consiliului din 17 iulie 1969 privind taxele indirecte aplicate majorării capitalului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 85/303/CEE a Consiliului din 10 iunie 1985, trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca un stat membru să desemneze înregistrarea actului de majorare a capitalului unei societăți ca fiind momentul de la care intervine faptul generator al impozitului pe capital, cu condiția să se mențină o legătură între perceperea impozitului amintit și aportul efectiv de bunuri către societatea beneficiară. Dacă, atunci când actul amintit a fost realizat, aportul efectiv de bunuri nu a fost încă efectuat și dacă nu este sigur că acest aport va fi efectuat, plata impozitului pe capital nu ar putea fi pretinsă de statul membru în cauză atât timp cât aportul amintit nu a dobândit un caracter cert. Principiului efectivității trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care restrânge, în fața instanțelor fiscale, mijloacele de probă privind lipsa aportului efectiv al majorării de capital decise de o societate la prezentarea unei hotărâri civile care să fi dobândit putere de lucru judecat și care să fi pronunțat nulitatea sau anularea înregistrării, astfel încât impozitul pe capital trebuie, în orice caz, să fie plătit, iar rambursarea sa nu poate fi obținută decât prin intermediul unei astfel de hotărâri civile.
2.
Directiva 69/335, astfel cum a fost modificată, trebuie interpretată în sensul că nu se opune ca un stat membru să prevadă răspunderea solidară a funcționarului public care a redactat sau a primit actul de majorare a capitalului social, cu condiția ca funcționarul public menționat să dispună de un drept de a exercita o acțiune în regres împotriva societății care beneficiază de aport.
(1) JO C 82, 4.4.2009.
Full & Egal Universal Law Academy