EUR-Lex -  62009CA0052 - RO

2.4.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/3

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 17 februarie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Stockholms tingsrätt — Suedia) — Konkurrensverket/TeliaSonera

(Cauza C-52/09) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 102 TFUE - Abuz de poziție dominantă - Prețuri aplicate de un operator de telecomunicații - Produse ADSL destinate revânzării - Servicii de conexiune în bandă largă către clienții finali - Micșorare a marjei concurenților sau efect de „foarfecă tarifară”)

2011/C 103/03

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Stockholms tingsrätt

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Konkurrensverket

Pârâtă: TeliaSonera AB

În prezența: Tele2 Sverige AB

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Stockholms tingsrätt — Interpretarea articolului 82 CE — Efect de foarfecă tarifară — Prețuri aplicate de un operator de telecomunicații care deținea anterior un monopol istoric în ceea ce privește accesul ADSL — Diferență, între prețurile facturate de operator operatorilor intermediari pentru furnizarea angro de acces ADSL și tarifele aplicate de operator consumatorilor pentru accesul ADSL, care nu este suficientă pentru a acoperi costurile suplimentare suportate chiar de operator pentru a furniza aceste servicii cu amănuntul

Dispozitivul

În lipsa oricărei justificări obiective, poate constitui un abuz în sensul articolului 102 TFUE faptul că o întreprindere integrată vertical care deține o poziție dominantă pe piața cu ridicata a produselor privind liniile de abonat digitale asimetrice destinate revânzării aplică o practică tarifară care face ca diferența dintre prețurile practicate pe această piață și cele aplicate pe piața cu amănuntul a serviciilor de conexiune în bandă largă către clienții finali să nu fie suficientă pentru a acoperi costurile specifice pe care această întreprindere trebuie să le suporte pentru a avea acces la această din urmă piață.

La aprecierea caracterului abuziv al unei asemenea practici, trebuie luate în considerare toate împrejurările fiecărui caz specific. În special,

—

este necesar în principiu să se ia în considerare cu prioritate prețurile și costurile întreprinderii în cauză pe piața serviciilor cu amănuntul. Numai în cazul în care, ținând seama de împrejurări, nu este posibil să se facă referire la aceste prețuri și costuri, trebuie să se examineze cele ale concurenților pe aceeași piață și

—

este necesar să se demonstreze că, ținând seama în special de caracterul indispensabil al produsului cu ridicata, această practică produce un efect anticoncurențial cel puțin potențial pe piața cu amănuntul, fără ca acest lucru să se justifice în niciun fel din punct de vedere economic.

În scopul unei asemenea aprecieri, nu sunt, în principiu, pertinente:

—

lipsa oricărei obligații legale a întreprinderii în cauză de a furniza pe piața cu ridicata pe care aceasta deține o poziție dominantă produsele privind liniile de abonat digitale asimetrice destinate revânzării;

—

nivelul de dominare pe care această întreprindere îl deține pe piața menționată;

—

împrejurarea că respectiva întreprindere nu deține o poziție dominantă și pe piața cu amănuntul a serviciilor de conexiune în bandă largă către clienții finali;

—

împrejurarea că o asemenea practică tarifară se aplică unor clienți noi sau unor clienți existenți ai întreprinderii în cauză;

—

imposibilitatea întreprinderii dominante de a recupera eventualele pierderi pe care le ar putea determina punerea în aplicare a unei asemenea practici tarifare și nici

—

gradul de dezvoltare a piețelor vizate și introducerea pe acestea a unei noi tehnologii care necesită investiții foarte importante.

(1)  JO C 90, 18.4.2009.

Full & Egal Universal Law Academy