29.10.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 319/2
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 septembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Conseil d'État — Franța) — Ministre du budget, des comptes publics et de la fonction publique/Accor SA
(Cauza C-310/09) (1)
(Libera circulație a capitalurilor - Tratamentul fiscal al dividendelor - Reglementare națională care acordă un credit fiscal pentru dividendele distribuite de filialele rezidente ale unei societăți-mamă - Refuzul creditului fiscal pentru dividendele distribuite de filialele nerezidente - Redistribuirea dividendelor de către societatea-mamă propriilor acționari - Deducerea creditului fiscal din impozitul anticipat datorat de societatea-mamă cu ocazia redistribuirii - Refuzul restituirii impozitului plătit de societatea-mamă - Îmbogățire fără justă cauză - Probe solicitate cu privire la impozitarea filialelor nerezidente)
2011/C 319/03
Limba de procedură: franceza
Instanța de trimitere
Conseil d'État
Părțile din acțiunea principală
Reclamant: Ministre du budget, des comptes publics et de la fonction publique
Pârâtă: Accor SA
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Conseil d'État — Interpretarea articolelor 43 și 56 din Tratatul CE — Reglementare națională care impozitează în mod diferit dividendele care provin de la filiale stabilite în statul de reședință al societății-mamă și de la filiale stabilite în alte state membre — Posibilitatea de a deduce din impozitul anticipat pe care o societate-mamă îl datorează cu ocazia redistribuirii acestor dividende către acționari creditul fiscal distribuirii acestor dividende atunci când acestea provin de la o filială stabilită în Franța, nu însă și atunci când dividendele provin de la o filială stabilită într-un alt stat membru al Comunității — Refuzul restituirii impozitului anticipat plătit de societatea-mamă, justificat de îmbogățirea fără justă cauză sau de lipsa unui prejudiciu pentru respectiva societate — Restituirea sumelor plătite de societatea-mamă condiționată de prezentarea unor probe referitoare la impozitul plătit de filialele acesteia într-un alt stat membru decât cel în care se află sediul social al societății-mamă — Respectarea principiilor echivalenței și efectivității
Dispozitivul
1.
Articolele 49 TFUE și 63 TFUE se opun unei legislații a unui stat membru care are ca obiect evitarea dublei impuneri economice a dividendelor precum cea în discuție în acțiunea principală, care permite unei societăți-mamă să deducă din impozitul anticipat pe care îl datorează cu ocazia redistribuirii către acționarii săi a dividendelor plătite de filialele sale creditul fiscal aferent distribuirii acestor dividende, dacă ele provin de la o filială stabilită în acest stat membru, însă nu oferă această posibilitate dacă dividendele respective provin de la o filială stabilită într-un alt stat membru, în condițiile în care această legislație nu dă dreptul, în această ultimă ipoteză, la acordarea unui credit fiscal aferent distribuirii acestor dividende de către filiala menționată.
2.
Dreptul Uniunii se opune ca, atunci când un regim fiscal național precum cel în discuție în acțiunea principală nu conduce, prin natura sa, la repercutarea asupra unui terț a unei taxe achitate fără a fi datorată de persoana obligată la plata acesteia, un stat membru să refuze rambursarea sumelor plătite de societatea-mamă fie pentru motivul că această rambursare ar conduce la îmbogățirea fără justă cauză a acestei societăți, fie pentru că suma achitată de societatea-mamă nu constituie pentru aceasta o sarcină contabilă sau fiscală, ci se deduce numai din totalul sumelor susceptibile de a fi redistribuite acționarilor săi.
3.
Principiile echivalenței și efectivității nu se opun ca restituirea către o societate-mamă a sumelor de natură să garanteze aplicarea aceluiași regim fiscal dividendelor distribuite de filialele acesteia stabilite în Franța și dividendelor distribuite de filialele acestei societăți stabilite în alte state membre, care conduc la o redistribuire efectuată de societatea-mamă menționată, să fie în principiu supusă condiției ca persoana impozabilă să prezinte informațiile de care numai aceasta poate dispune referitoare, pentru fiecare dividend în litigiu, în special la cota de impozitare efectiv aplicată și la cuantumul impozitului efectiv plătit pentru profiturile realizate de filialele instalate în celelalte state membre, în condițiile în care, pentru filialele instalate în Franța, aceleași elemente, cunoscute de administrație, nu sunt cerute. Totuși, furnizarea acestor elemente nu poate fi cerută decât sub rezerva ca prezentarea probei privind plata impozitului de către filialele stabilite în celelalte state membre să nu se dovedească practic imposibilă sau excesiv de dificilă, având în vedere, în special, dispozițiile legislației respectivelor state membre privind eliminarea dublei impuneri și înregistrarea impozitului pe profit care trebuie plătit, precum și păstrarea documentelor administrative. Este de competența instanței de trimitere să verifice dacă aceste condiții sunt îndeplinite în acțiunea principală.
(1) JO C 233, 26.9.2009.
Full & Egal Universal Law Academy