10.9.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 269/3
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 12 iulie 2011 [cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de High Court of Justice (Chancery Division) — Regatul Unit] — L'Oréal SA și alții/eBay International AG și alții
(Cauza C-324/09) (1)
(Mărci - Internet - Ofertă de vânzare, pe o piață online destinată consumatorilor din Uniune, a unor produse de marcă destinate de titular vânzării în state terțe - Scoaterea ambalajului produselor menționate - Directiva 89/104/CEE - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Răspunderea operatorului pieței online - Directiva 2000/31/CE („Directiva privind comerțul electronic”) - Ordine judecătorești adresate operatorului menționat - Directiva 2004/48/CE („Directiva privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală”))
2011/C 269/05
Limba de procedură: engleza
Instanța de trimitere
High Court of Justice (Chancery Division)
Părțile din acțiunea principală
Reclamante: L'Oréal SA, Lancôme parfums et beauté & Cie, Laboratoire Garnier et Cie, L'Oréal (UK) Limited
Pârâți: eBay International AG, eBay Europe SARL, eBay (UK) Limited, Stephan Potts, Tracy Ratchford, Marie Ormsby, James Clarke, Joanna Clarke, Glen Fox, Rukhsana Bi
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Interpretarea articolului 5 alineatul (1) și a articolului 7 alineatele (1) și (2) din Directiva 89/104/CEE: Prima Directivă a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92), a articolului 9 alineatul (1) litera (a) și a articolului 13 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), a articolului 14 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic) (JO L 178, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 29, p. 257) și a articolului 11 din Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (JO L 157, p. 45, Ediție specială, 17/vol. 2, p. 56) — Noțiunea „introducere pe piață” — Eșantioane de parfum și de produse cosmetice destinate să fie oferite gratuit consumatorilor — Noțiunea „utilizare” a unei mărci — Înscrierea de către un comerciant a unui semn identic cu o marcă la un prestator de servicii care administrează un motor de căutare pe internet în scopul de a realiza pe ecran, ca urmare a introducerii semnului menționat ca termen de căutare, o afișare automată a adresei URL a paginii sale de internet care propune bunuri și servicii identice cu cele acoperite de marcă
Dispozitivul
1.
În cazul în care produse aflate într-un stat terț, care poartă o marcă înregistrată într-un stat membru al Uniunii sau o marcă comunitară, necomercializate anterior în Spațiul Economic European sau, în cazul mărcii comunitare, necomercializate anterior în Uniune, sunt vândute de un operator economic prin intermediul unei piețe online și fără consimțământul titularului acestei mărci unui consumator aflat pe teritoriul acoperit de marca menționată sau fac obiectul unei oferte de vânzare sau al unei publicități pe o astfel de piață destinată unor consumatori aflați pe acest teritoriu, titularul respectiv se poate opune vânzării, ofertei de vânzare sau publicității menționate în temeiul normelor prevăzute la articolul 5 din Prima Directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci, astfel cum a fost modificată prin Acordul privind Spațiul Economic European din 2 mai 1992, sau la articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară. Revine instanțelor naționale sarcina să aprecieze de la caz la caz dacă există indicii relevante care permit să se concluzioneze că o ofertă de vânzare sau publicitatea afișată pe o piață online accesibilă pe teritoriul respectiv este destinată consumatorilor aflați pe acest teritoriu.
2.
Furnizarea de către titularul unei mărci distribuitorilor săi autorizați a unor articole care poartă această marcă și sunt destinate demonstrațiilor pentru consumatori în puncte de vânzare autorizate, precum și a unor flacoane care poartă această marcă, din care se pot lua cantități mici care sunt oferite drept mostre gratuite consumatorilor, nu constituie, în lipsa unor probe contrare, o introducere pe piață în sensul Directivei 89/104 și al Regulamentului nr. 40/94.
3.
Articolul 5 din Directiva 89/104 și articolul 9 din Regulamentul nr. 40/94 trebuie interpretate în sensul că titularul unei mărci poate, în temeiul dreptului exclusiv conferit de aceasta, să se opună revânzării de produse precum cele în cauză în acțiunea principală pentru motivul că vânzătorul subsecvent a scos ambalajul exterior al acestor produse, în cazul în care scoaterea acestui ambalaj are drept consecință lipsa unor informații esențiale, precum cele referitoare la identificarea producătorului sau a persoanei responsabile pentru introducerea pe piață a produsului cosmetic. Dacă scoaterea ambalajului exterior nu a condus la o astfel de lipsă de informații, titularul mărcii se poate opune totuși ca un parfum sau un produs cosmetic ce poartă marca al cărei titular este să fie revândut fără ambalaj în cazul în care demonstrează că scoaterea ambalajului a adus atingere imaginii produsului respectiv și, astfel, reputației mărcii.
4.
Articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/104 și articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 trebuie interpretate în sensul că titularul unei mărci are dreptul să interzică operatorului unei piețe online să facă publicitate pentru produse cu această marcă, vândute pe piața respectivă, pornind de la un cuvânt-cheie identic cu marca respectivă pe care acest operator l-a selecționat în cadrul unui serviciu de referențiere pe internet în cazul în care publicitatea nu permite sau permite numai cu dificultate utilizatorului de internet normal informat și suficient de atent să își dea seama dacă produsele menționate provin de la titularul mărcii sau de la o întreprindere legată din punct de vedere economic de acesta sau dacă, dimpotrivă, provin de la un terț.
5.
Operatorul unei piețe online nu realizează o „utilizare”, în sensul articolului 5 din Directiva 89/104 și al articolului 9 din Regulamentul nr. 40/94, a semnelor identice sau similare unor mărci care apar în ofertele de vânzare afișate pe site-ul său.
6.
Articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic) trebuie interpretat în sensul că se aplică operatorului unei piețe online în cazul în care acesta nu a jucat un rol activ care să îi fi permis să aibă o cunoaștere sau un control al datelor stocate.
Operatorul menționat joacă un astfel de rol atunci când acordă asistență constând în special în optimizarea prezentării ofertelor de vânzare în cauză sau în promovarea acestora.
Dacă operatorul pieței online nu a jucat un rol activ în sensul vizat la paragraful anterior și, în consecință, furnizarea de servicii intră în domeniul de aplicare al articolului 14 alineatul (1) din Directiva 2000/31, într-o cauză în care s-ar putea pronunța obligarea la plata de daune interese, operatorul amintit nu se poate prevala totuși de exonerarea de răspundere prevăzută de această dispoziție în cazul în care a avut cunoștință de fapte sau de împrejurări pe baza cărora un operator economic diligent ar fi trebuit să remarce nelegalitatea ofertelor de vânzare în cauză și, în ipoteza unei astfel de cunoștințe, nu a acționat prompt în conformitate cu alineatul (1) litera (b) al articolului 14 menționat.
7.
Articolul 11 a treia teză din Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală trebuie interpretat în sensul că impune statelor membre să asigure că instanțele naționale competente în materie de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală pot dispune printr-un ordin judecătoresc ca operatorul unei piețe online să adopte măsuri care să contribuie nu numai la încetarea încălcărilor acestor drepturi de către utilizatori ai acestei piețe, ci și la prevenirea unor noi încălcări de această natură. Aceste ordine judecătorești trebuie să fie efective, proporționale, disuasive și nu trebuie să creeze obstacole în calea comerțului legal.
(1) JO C 267, 7.11.2009.
Full & Egal Universal Law Academy