18.6.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 179/4
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 aprilie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bayerischer Verwaltungsgerichtshof — Germania) — Mensch und Natur AG/Freistaat Bayern
(Cauza C-327/09) (1)
(Articolul 249 al patrulea paragraf CE - Acte ale instituțiilor - Decizie a Comisiei adresată unui particular - Regulamentul (CE) nr. 258/97 - Aliment sau ingredient alimentar nou - Decizia 2000/196/CE - „Stevia rebaudiana Bertoni: plante și frunze uscate” - Refuzul autorizării introducerii pe piață - Efecte în privința altei persoane decât destinatarul)
2011/C 179/04
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bayerischer Verwaltungsgerichtshof
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Mensch und Natur AG
Pârât: Freistaat Bayern
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bayerischer Verwaltungsgerichtshof — Interpretarea articolului 249 al patrulea paragraf CE și a Deciziei 2000/196/CE a Comisiei din 22 februarie 2000 privind refuzul autorizării introducerii pe piață a „Stevia rebaudiana Bertoni: plante și frunze uscate” în calitate de nou aliment sau de nou ingredient alimentar conform Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 61, p. 14, Ediție specială 13/vol. 20, p. 245) — Decizie a Comisiei adresată unui particular — Efect față de o altă persoană decât destinatarul
Dispozitivul
O decizie a Comisiei adoptată în temeiul articolului 7 din Regulamentul nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 ianuarie 1997 privind alimentele și ingredientele alimentare noi și prin care se refuză introducerea pe piața Uniunii a unui aliment sau a unui ingredient alimentar nu este obligatorie pentru alte persoane decât persoana sau persoanele pe care această decizie le desemnează drept destinatari. În schimb, autoritățile competente ale unui stat membru au obligația de a verifica dacă un produs comercializat pe teritoriul acestui stat membru și ale cărui caracteristici par similare celor ale produsului care a făcut deja obiectul acestei decizii a Comisiei constituie un aliment sau un ingredient alimentar nou, în sensul articolului 1 alineatul (2) din acest regulament, și, dacă este cazul, acestea trebuie să impună persoanei vizate obligația de a se conforma dispozițiilor regulamentului menționat.
(1) JO C 282, 21.11.2009.
Full & Egal Universal Law Academy