29.10.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 319/3
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 15 septembrie 2011 (cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bezirksgericht Linz — Austria) — Procedură penală împotriva Jochen Dickinger, Franz Ömer
(Cauza C-347/09) (1)
(Libera prestare a serviciilor - Libertatea de stabilire - Reglementare națională prin care se prevede un monopol pentru exploatarea jocurilor de cazinou pe internet - Condiții de admisibilitate - Politică comercială expansionistă - Controale asupra operatorilor de jocuri de noroc efectuate în alte state membre - Atribuirea unui monopol unei societăți de drept privat - Posibilitatea de a obține monopolul rezervată numai societăților de capitaluri cu sediul social pe teritoriul național - Interdicția pentru titularul monopolului de a crea o sucursală în afara statului membru de stabilire)
2011/C 319/04
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bezirksgericht Linz
Părțile din acțiunea principală
Jochen Dickinger, Franz Ömer
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bezirksgericht Linz — Interpretarea articolelor 43 și 49 CE — Reglementare națională care interzice, cu riscul aplicării unor sancțiuni penale, exploatarea de jocuri de noroc în lipsa unei concesiuni eliberate de autoritatea competentă, dar care rezervă posibilitatea de a obține o astfel de concesiune, cu o durată maximă de 15 ani, societăților de capitaluri stabilite pe teritoriul național și fără filiale în străinătate
Dispozitivul
1.
Dreptul Uniunii, în special articolul 49 CE, se opune sancționării din punct de vedere penal a încălcării unui monopol de exploatare a jocurilor de noroc, precum monopolul de exploatare a jocurilor de cazinou comercializate pe internet prevăzut de reglementarea națională în cauză în acțiunea principală, dacă o astfel de reglementare nu este conformă cu dispozițiile din legislația respectivă.
2.
Articolul 49 CE trebuie interpretat în sensul că este aplicabil serviciilor de jocuri de noroc comercializate pe internet pe teritoriul unui stat membru de primire de un operator stabilit într un alt stat membru, în pofida faptului că acest operator:
—
a creat în statul membru de primire o anumită infrastructură de suport informatic, precum un server, și
—
se prevalează de servicii de asistență ale unui prestator stabilit în statul membru de primire în scopul de a furniza serviciile sale unor consumatori stabiliți tot în acest stat membru.
3.
Articolul 49 CE trebuie interpretat în sensul că:
(a)
un stat membru care urmărește să asigure un nivel de protecție extrem de ridicat al consumatorilor în sectorul jocurilor de noroc poate considera în mod întemeiat că numai instituirea unui monopol în favoarea unui organism unic supus unui control strict din partea autorităților publice este de natură să permită controlul criminalității legate de acest sector și să urmărească obiectivul privind prevenirea incitării la cheltuieli excesive legate de jocuri și lupta împotriva dependenței de joc într un mod suficient de eficace;
(b)
pentru a fi compatibilă cu obiectivul combaterii criminalității, precum și cu cel privind reducerea ocaziilor de joc, o reglementare națională care instituie un monopol în materie de jocuri de noroc care permite titularului monopolului să aibă o politică expansionistă trebuie:
—
să se bazeze pe constatarea potrivit căreia activitățile criminale și frauduloase legate de jocuri și dependența de joc constituie o problemă pe teritoriul statului membru respectiv care ar putea fi rezolvată prin extinderea activităților autorizate și reglementate și
—
să permită punerea în aplicare numai a unei politici ponderate și strict limitate la ceea ce este necesar pentru a direcționa consumatorii către rețelele de joc controlate;
(c)
împrejurarea că un stat membru a ales un sistem de protecție diferit de cel adoptat de un alt stat membru nu poate avea incidență asupra aprecierii necesității și a proporționalității dispozițiilor adoptate în materie, care trebuie să fie apreciate numai în raport cu obiectivele urmărite de autoritățile competente ale statului membru în cauză și cu nivelul de protecție pe care acestea intenționează să îl asigure.
(1) JO C 282, 21.11.2009.
Full & Egal Universal Law Academy