Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 7 aprilie 2011 – Comisia/Finlanda
(Cauza C‑405/09)
„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Resursele proprii ale Uniunii – Proceduri referitoare la perceperea taxelor la import sau la export – Întârziere în constatarea resurselor proprii aferente acestor taxe”
Resursele proprii ale Uniunii Europene – Constatarea și punerea la dispoziție de către statele membre – Înscriere în creditul contului Comisiei – Înscriere tardivă – Neîndeplinirea obligațiilor – Obligația de a plăti dobânzi moratorii (Regulamentul nr. 1552/89 al Consiliului, art. 2, 6 și 9-11, Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, art. 220, și Regulamentul nr. 1150/2000 al Consiliului, art. 2, 6 și 9-11) (a se vedea punctele 35-39, 41 și 49-51 și dispozitivul)
Obiectul
Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Încălcarea articolelor 2, 6 și 9-11 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/89 al Consiliului din 29 mai 1989 de punere în aplicare a Deciziei 88/376/CEE, Euratom privind resursele proprii ale Comunităților (JO L 155, p. 1) și din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților (JO L 130, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 2, p. 184), precum și a articolului 220 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58) – Nerespectarea, în caz de recuperare ulterioară, a termenelor stabilite pentru luarea în considerare și constatarea resurselor proprii comunitare
Dispozitivul
1)
Prin aplicarea unei proceduri administrative potrivit căreia resursele proprii ale Uniunii Europene nu sunt constatate decât după acordarea unui termen de cel puțin 14 zile debitorului pentru a‑și prezenta observațiile și prin nerespectarea, în caz de recuperare ulterioară, a termenelor prevăzute pentru înregistrarea resurselor menționate, ceea ce are drept consecință întârzierea plății acestora, Republica Finlanda nu și‑a respectat obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 2, 6 și 9-11 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/89 al Consiliului din 29 mai 1989 de punere în aplicare a Deciziei 88/376/CEE, Euratom privind resursele proprii ale Comunităților, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1355/96 al Consiliului din 8 iulie 1996, și din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților, precum și al articolului 220 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar.
2)
Obligă Republica Finlanda la plata cheltuielilor de judecată.
3)
Republica Federală Germania suportă propriile cheltuieli de judecată.
Full & Egal Universal Law Academy