4.4.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 82/11
Recurs introdus la 8 ianuarie 2009 de Gerasimos Potamianos împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a șaptea) pronunțate la 15 octombrie 2008 în cauza T-160/04, Potamianos/Comisia
(Cauza C-4/09 P)
(2009/C 82/21)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurent: Gerasimos Potamianos (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și E. Marchal, avocats)
Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene
Concluziile recurentului
—
Anularea în totalitate a Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a șaptea) din 15 octombrie 2008 în cauza T-160/04 (Potamianos/Comisia), prin care Tribunalul a respins în totalitate acțiunea acestuia din 26 aprilie 2004 îndreptată împotriva deciziei autorității competente să încheie contracte de angajare (ACCA) de a nu-i prelungi contractul de agent temporar;
—
anularea deciziei ACCA de a nu-i reînnoi contractul de agent temporar;
—
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pentru cele două acțiuni.
Motivele și principalele argumente
Prin recursul formulat, recurentul invocă patru motive în susținerea acțiunii.
Potrivit primului motiv, ar fi incorectă interpretarea Tribunalului potrivit căreia nereînnoirea contractului de agent temporar s-ar întemeia pe motive legate de interesul serviciului. Astfel, superiorii ierarhici ai recurentului ar fi solicitat de mai multe ori prelungirea contractului acestuia. Dimpotrivă, indicii obiective, pertinente și concordante ar permite să se dovedească faptul că aplicarea regulii „anticumul”, care stabilește că durata maximală de angajare a unui agent temporar este de șase ani, constituia singurul temei al deciziei de nereînnoire în cauză.
Prin al doilea motiv, recurentul susține că Tribunalul a comis o eroare de drept considerând că acesta nu a depus un act de candidatură pentru postul vizat, în timp ce recurentul depusese un astfel de act în timp util, a solicitat prelungirea contractului și a reiterat cererea de mai multe ori, chiar si după publicarea anunțului pentru ocuparea unui post vacant.
Prin al treilea motiv, recurentul susține că Tribunalul a comis o eroare de drept considerând că ACCA nu a comis un abuz de putere. Astfel, scopul declarat al recurgerii la agenți temporari era reducerea numărului de posturi vacante în cadrul Comisiei și, în special, reducerea penuriei de laureați la concursuri.
Or, acest din urmă obiectiv nu ar fi fost deloc atins prin refuzul prelungirii contractului recurentului în urma aplicării regulii „anticumul” întrucât postul acestuia ar fi fost publicat înaintea oricărei publicări a listelor de concurs. În plus, un alt agent temporar ar fi fost angajat pentru o perioadă lungă pentru acest post, în timp ce contractele tuturor celorlalți agenți temporari angajați pentru o durată scurtă în aceeași direcție ar fi fost prelungită din oficiu, fără publicarea prealabilă a posturilor acestora.
În sfârșit, ar fi fost încălcat principiul egalității, întrucât tuturor celorlalți agenți temporari care se află într-o situație comparabilă, cu excepția vechimii în muncă a acestora, li s-ar fi prelungit contractul fără ca postul acestora să fie publicat, contrar procedurii adoptate în cazul său. În acest context, sarcina probei ar fi fost inversată în mod greșit în cadrul procedurii în fața Tribunalului, întrucât pârâta, iar nu reclamantul, trebuia să dovedească respectarea normelor stabilite chiar de aceasta.
Full & Egal Universal Law Academy