21.3.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 69/26
Acțiune introdusă la 14 ianuarie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania
(Cauza C-17/09)
(2009/C 69/48)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: B. Schima și C. Zadra, agenți)
Pârâtă: Republica Federală Germania
Concluziile reclamantei
—
Constatarea faptului că, prin atribuirea de către orașul Bonn și Müllverwertungsanlage Bonn GmbH a unui contract de achiziții publice de servicii privind eliminarea deșeurilor biodegradabile și vegetale fără organizarea unei proceduri formale europene de atribuire a unui contract, Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 8 în coroborare cu titlurile III-VI ale Directivei 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii (1);
—
obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Obiectul prezentei acțiuni este reprezentat de un contract de prestare de servicii cu titlu oneros privind eliminarea deșeurilor biodegradabile și vegetale, încheiat între orașul Bonn și Müllverwertungsanlage Bonn GmbH (denumită în continuare MVA GmbH), pe de o parte, și societatea privată de eliminare a deșeurilor EVB Entsorgung und Verwertung Bonn GmbH & Co. KG (denumită în continuare EVB), pe de altă parte. MVA GmbH este o întreprindere de stat al cărei capital este deținut în proporție de 93,46 % de către Stadtwerke Bonn GmbH — o filială deținută în proporție de 100 % de orașul Bonn — și în proporție de 6,54 % direct de orașul Bonn. Prin acest contract, EVB se angajează, pe de o parte, să preia deșeuri menajere, să le supună unei sortări prealabile și să le predea în scopul eliminării prin instalația de valorificare a deșeurilor din Bonn și, pe de altă parte, să elimine în cadrul instalațiilor sale de compostare deșeuri biodegradabile și vegetale de pe teritoriul orașului Bonn contra unui cost anual de 6 milioane DEM.
Deși contractul de eliminare a deșeurilor în cauză constituie un contract de achiziții publice în sensul articolului 1 litera (a) din Directiva 92/50/CEE, acesta ar fi fost încheiat direct cu EVB, fără organizarea unei proceduri formale europene de atribuire a unui contract și fără cerere de ofertă europeană. Contractul ar avea ca obiect prestarea de servicii de eliminare a deșeurilor în sensul categoriei 16 din anexa I A la directiva menționată și, în această privință, ar depăși în mod considerabil valorile prag pentru aplicarea directivei.
Contrar opiniei guvernului german, nu ar putea prezenta importanță chestiunea dacă, în afara serviciilor de compostare, contractul cuprinde și alte servicii, prestate de oraș sau de MVA în contul EVB. Dimpotrivă, aspectul determinant este acela că prin contract se stabilesc obligații juridice în sarcina EVB, în raport cu orașul, de prestare a unor servicii de compostare contra cost. În plus, nu s-ar putea susține că prestațiile de compostare reprezintă un aspect accesoriu neglijabil al contractului, întrucât aceste prestații sunt unul din elementele centrale ale conceptului negociat de părți și, din punct de vedere economic, o parte importantă a volumului prestațiilor schimbate.
Comisia nu ar putea subscrie nici susținerii guvernului german în sensul că orașul Bonn ar fi fost îndreptățit, în temeiul articolului 11 alineatul (3) litera (b) din Directiva 92/50 CEE, să atribuie serviciile de compostare conform procedurii negociate, fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare. Potrivit jurisprudenței Curții, respectiva dispoziție a directivei ar fi de strictă interpretare, iar sarcina probei existenței circumstanțelor excepționale care justifică excepția ar reveni celui care dorește să se prevaleze de aceasta. Întrucât guvernul german nu ar fi expus în mod circumstanțiat faptul că EVB este titularul unui drept exclusiv de prestare a serviciilor de compostare în cauză și temeiul juridic al unui astfel de drept, nu s-ar putea admite că sunt îndeplinite condițiile de aplicare a excepției prevăzute la articolul 11 alineatul (3) litera (b) din Directiva 92/50/CEE.
(1) JO L 209, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 50.
Full & Egal Universal Law Academy