20.6.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 141/26
Recurs introdus la 31 martie 2009 de Kronoply GmbH, fostă Kronoply GmbH & Co. KG, împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) pronunțate la 14 ianuarie 2009 în cauza T-162/06, Kronoply GmbH & Co. KG/Comisia Comunităților Europene
(Cauza C-117/09 P)
2009/C 141/47
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: Kronoply GmbH, fostă Kronoply GmbH & Co. KG (reprezentanți: R. Nierer și L. Gordalla, Rechtsanwälte)
Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene
Concluziile recurentei
—
Anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) din 14 ianuarie 2009 în cauza T-162/06;
—
anularea Deciziei Comisiei din 21 septembrie 2005 privind ajutorul de stat C 5/2004 (ex N 609/2003) prin care Comisia a declarat ajutorul pe care Germania intenționează să îl acorde reclamantei ca fiind incompatibil cu piața comună;
—
în subsidiar față de capătul al doilea de cerere, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul de Primă Instanță;
—
obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedura în primă instanță și în procedura de recurs, în special a cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă și a celor efectuate în calitate de reclamantă.
Motivele și principalele argumente
Acest recurs este declarat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță prin care a fost respinsă cererea de anulare a Deciziei Comisiei din 21 septembrie 2005 de declarare a ajutorului de stat pe care Germania intenționează să îl acorde Kronoply GmbH & Co. KG ca fiind incompatibil cu piața comună. Potrivit hotărârii atacate, Comisia a considerat în mod întemeiat că ajutorul în litigiu nu impune beneficiarului nici o contraprestație, nici o contribuție la un obiectiv de interes comun și că, în consecință, este vorba despre un ajutor pentru funcționare destinat să acopere cheltuielile curente. În opinia Tribunalului, ajutorul în litigiu nu este necesar întrucât este destinat construirii unei instalații de producție, făcând deja obiectul unei notificări precedente, și întrucât proiectul de investiție a fost executat în întregime, anterior notificării ajutorului în litigiu, prin intermediul ajutorului autorizat în urma acestei notificări precedente.
În motivarea recursului se susține că hotărârea atacată încalcă articolului 87 alineatul (3) literele (a) și (c) CE, Liniile directoare privind ajutoarele regionale și Cadrul multisectorial privind ajutorul regional pentru proiecte mari de investiții, adoptate în temeiul acestui articol. Astfel, Tribunalul a încălcat principiile încrederii legitime și al egalității de tratament.
Încălcarea articolului 87 alineatul (3) literele (a) și (c) constă în faptul că Tribunalul a interpretat și a apreciat în mod eronat criteriul necesității și criteriul efectului de stimulare.
Cu privire la aprecierea necesității ajutorului în litigiu, Tribunalul a restrâns în mod nejustificat domeniul de aplicare al articolului 87 alineatul (3) CE întrucât a considerat în mod eronat din punct de vedere juridic că, în ceea ce privește un proiect de investiție, beneficiarul ajutorului poate să notifice ajutorul o singură dată și că o nouă notificare trebuie să vizeze un proiect nou de investiție. În plus, Tribunalul a apreciat necesitatea la un moment la care, pe de o parte, nu avea relevanță pentru decizia referitoare la investiția realizată de recurentă și, pe de altă parte, nu putea produce nici un efect asupra recurentei. În opinia Comisiei și a Tribunalului, momentul determinant ar fi data la care statul membru a notificat Comisiei ajutorul de stat în litigiu. Prin depunerea cererii de acordare a ajutorului la autoritățile naționale, recurenta efectuase deja toate demersurile necesare și tot ce i-a stat în putință pentru a dovedi necesitatea ajutorului. În privința recurentei, momentul notificării ajutorului la Comisie nu produce niciun efect. Consecința — logică — a abordării Tribunalului și a Comisiei ar fi aceea că s-ar nega necesitatea acordării ajutorului pentru un proiect de investiție atunci când o decizie a Comisiei privind compatibilitatea sau incompatibilitatea cu piața comună a ajutorului planificat intervine numai dacă proiectul de investiție este executat sau finalizat.
În continuare, trebuie observat că recurenta nu a avut posibilitatea să conteste în mod direct decizia Comisiei privind ajutorul notificat inițial. În cazul în care Comisia declară ca fiind compatibil cu piața comună un ajutor al cărui cuantum nu corespunde însă cu cel solicitat de beneficiarul ajutorului la autoritățile naționale, beneficiarul ajutorului nu poate introduce la Tribunalul de Primă Instanță o acțiune care să determine o decizie favorabilă din partea Comisiei. Perioada dintre prima decizie a Comisiei de autorizare a ajutorului inițial și notificarea ajutorului în litigiu s-ar explica astfel prin faptul că recurenta a epuizat căile de recurs pe care a considerat că le avea la dispoziție împotriva comunicării Comisiei privind refuzul de a modifica prima sa decizie de autorizare. Faptul că Republica Federală Germania a efectuat notificarea ajutorului în litigiu ulterior executării proiectului de investiție se datorează numai aspectelor în litigiu referitoare la calificarea comunicării menționate a Comisiei. Prin urmare, argumentul potrivit căruia proiectul de investiție a fost finalizat nu poate sta la baza aprecierii necesității.
Cu privire la criteriul efectului de stimulare, Tribunalul a lăsat deschisă această problemă în mod explicit. Chiar și în cazul în care, în mod contrar opiniei recurentei, necesitatea și efectul de stimulare ar fi considerate condiții distincte pentru autorizarea unui ajutor, în speță ar fi îndeplinite ambele criterii.
Potrivit punctului 4.2 al treilea paragraf din Liniile directoare privind ajutoarele regionale, criteriul efectului de stimulare este îndeplinit atunci când cererea de acordare a ajutorului este depusă înainte de executarea proiectului. Cu privire la acest aspect, este concludentă numai cererea de acordare a ajutorului depusă la autoritățile naționale, după cum s-a arătat mai sus. Recurenta a depus această cerere înaintea executării proiectului, îndeplinind, prin urmare, acest criteriu. Tribunalul nu a luat în considerare această împrejurare, încălcând astfel nu numai articolul 87 CE, ci și Liniile directoare privind ajutoarele regionale.
Hotărârea atacată încalcă și Cadrul multisectorial privind ajutorul regional pentru proiecte mari de investiții și principiul egalității de tratament întrucât Tribunalul a aprobat aprecierea pieței, lipsită de coerență, efectuată de Comisie. Astfel, în cadrul procedurii de notificare a ajutorului inițial, Comisia a lăsat să se înțeleagă că, în privința pieței relevante a produselor, a stabilit factorul privind situația concurenței la 0,75, deși după numai trei săptămâni, în cadrul altei decizii privind aceeași piață relevantă, aceasta a apreciat că un factor de 1,0 se conforma cadrului multisectorial. Chiar dacă se consideră că, în privința aprecierii economice a unei situații de fapt, Comisia dispune de o marjă de apreciere importantă, aceasta este limitată de faptul că piețele pentru produse identice sunt identice, îndeosebi în cazul în care aprecierea piețelor acelorași produse se realizează într-un interval de trei săptămâni.
În sfârșit, o altă eroare de drept săvârșită de Tribunal constă în faptul că nu a luat în considerare argumentul recurentei potrivit căruia aceasta avea obligația să execute proiectul de investiție în termen de 36 de luni de la data depunerii cererii. În cazul în care nu ar fi respectat această obligație, ar fi pierdut întregul beneficiu al ajutorului. Recurentei nu i se poate imputa faptul că s-a conformat acestei obligații. Este incidentă astfel o încălcare a articolului 87 CE, precum și a principiului potrivit căruia Comisia are obligația să respecte normele adoptate și puse în aplicare de aceasta privind monitorizarea ajutoarelor.
Full & Egal Universal Law Academy