1.8.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 180/26
Acțiune introdusă la 7 mai 2009 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei
(Cauza C-158/09)
2009/C 180/45
Limba de procedură: spaniola
Părțile
Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: I. Martinez del Peral Cagigal și M. van Beek, agenți)
Pârât: Regatul Spaniei
Concluziile reclamantei
—
Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru transpunerea Directivei 2003/88/CE (1) în privința personalului necivil din administrația publică, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 1 alineatul (3) din Directiva 2003/88/CE și în temeiul articolului 18 litera (a) din Directiva 93/104/CE (2), menținut prin articolul 27 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE, coroborat cu anexa I partea B la aceeași directivă.
—
obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Directiva 2003/88/CE are ca obiect stabilirea dispozițiilor minime de securitate și de sănătate în materia organizării timpului de lucru. Ca directivă de codificare, aceasta a înlocuit Directiva 93/104/CE fără a afecta obligațiile statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere.
Măsurile de transpunere a Directivei 2003/88/CE notificate Comisiei de autoritățile spaniole nu cuprind actele cu putere de lege sau actele administrative necesare pentru transpunerea directivei în ceea ce privește personalul necivil din administrația publică.
Articolul 1 alineatul (3) din Directiva 2003/88/CE prevede că aceasta se aplică tuturor sectoarelor de activitate, private și publice, în sensul articolului 2 din Directiva 89/391/CEE (3) care cuprinde anumite excepții din cauza particularităților inerente unor activități specifice determinate ale funcției publice, cum ar fi în forțele armate sau poliție, sau unor activități specifice determinate din serviciile protecției civile. Potrivit jurisprudenței Curții, criteriul utilizat de legiuitorul comunitar pentru a determina domeniul de aplicare al Directivei 89/391/CEE nu este întemeiat pe apartenența lucrătorilor la diferitele sectoare de activitate menționate la articolul 2 din directivă, considerate în mod global, ci exclusiv pe natura specifică a anumitor sarcini speciale desfășurate de lucrătorii din cadrul sectoarelor menționate.
Prin urmare, reclamanta consideră că nu există nicio îndoială că Directiva 2003/88/CE se aplică personalului necivil din administrația publică și, în cadrul acestei categorii, Gărzii Civile, astfel încât neadoptarea de măsuri de transpunere în acest sector constituie o încălcare a directivei menționate.
(1) A Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 299, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3).
(2) a Consiliului din 23 noiembrie 1993 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 307, p. 18).
(3) a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (JO L 183, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 2, p. 88).
Full & Egal Universal Law Academy