15.8.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 193/7
Recurs introdus la 29 mai 2009 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) pronunțate la 10 martie 2009 în cauza T-249/06, Interpipe Nikopolsky Seamless Tubes Plant Niko Tube ZAT (Interpipe Niko Tube ZAT), fostă Nikopolsky Seamless Tubes Plant „Niko Tube” ZAT, Interpipe Nizhnedneprovsky Tube Rolling Plant VAT (Interpipe NTRP VAT), fostă Nizhnedneprovsky Tube-Rolling Plant VAT/Consiliul Uniunii Europene
(Cauza C-191/09 P)
2009/C 193/07
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurent: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, agent, G. Berrisch, avocat)
Celelalte părți în proces: Interpipe Nikopolsky Seamless Tubes Plant Niko Tube ZAT (Interpipe Niko Tube ZAT), fostă Nikopolsky Seamless Tubes Plant „Niko Tube” ZAT, Interpipe Nizhnedneprovsky Tube Rolling Plant VAT (Interpipe NTRP VAT), fostă Nizhnedneprovsky Tube-Rolling Plant VAT, Comisia Comunităților Europene
Concluziile recurentului
Recurentul solicită Curții:
—
anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 10 martie 2009 în măsura în care Tribunalul (1) a anulat articolul 1 din regulamentul atacat în măsura în care taxa antidumping impusă asupra exporturilor în Comunitatea Europeană de produse fabricate de reclamantele în primă instanță este superioară taxei care ar fi fost aplicabilă dacă prețul la export nu ar fi fost ajustat în temeiul unui comision de plată atunci când produsele erau vândute de agentul intermediar al comerciantului afiliat, Sepco SA (punctul 1 din dispozitivul hotărârii atacate) și (2) a obligat Consiliul la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a unui sfert din cheltuielile de judecată efectuate de reclamantele în primă instanță (punctul 3 din dispozitivul hotărârii atacate);
—
pronunțarea definitivă cu privire la litigiu și respingerea cererii introductive în totalitate;
—
obligarea reclamantelor în primă instanță la plata cheltuielilor de recurs și a cheltuielilor procedurii în primă instanță.
Motivele și principalele argumente
Consiliul susține că Tribunalul de Primă Instanță:
—
a săvârșit o eroare de drept atunci când a aplicat, prin analogie, jurisprudența privind noțiunea de entitate economică unică în privința articolului 2 alineatul (2) punctul (i) din regulamentul antidumping de bază (1), întrucât a ignorat faptul că pentru calcularea valorii normale și calcularea prețului la export, precum și în ceea ce privește problema dacă ajustările pot fi realizate sunt reglementate de norme distincte; astfel, Tribunalul nu și-a îndeplinit obligația de motivare;
—
a săvârșit o eroare de drept atunci când a interpretat sarcina probei care incumbă instituțiilor atunci când realizează o ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază în sensul că nu a aplicat normele care reglementează sarcina probei în cauzele antidumping și, prin urmare, a săvârșit o eroare de drept prin neaplicarea standardelor corecte de control judiciar care reglementează o evaluare economică de către instituții;
—
a săvârșit o eroare de drept prin aplicarea unui criteriu juridic incorect atunci când a evaluat decizia instituțiilor de a realiza o ajustare potrivit articolului 2 alineatul (10) litera (i), întrucât a examinat această decizie bazându-se pe premisa că noțiunea de entitate economică unică se aplică comparației dintre valoarea normală și prețul la export;
—
a săvârșit o eroare de drept atunci când a hotărât că instituțiile săvârșiseră o eroare vădită de apreciere prin aplicarea articolului 2 alineatul (10) primul paragraf din regulamentul de bază;
—
a săvârșit o eroare de drept prin aplicarea unei interpretări prea stricte a obligației de informare;
—
a săvârșit o eroare de drept prin neaplicarea corectă a criteriului juridic al unei încălcări a dreptului la apărare pe care o identificase (în mod corect);
—
a săvârșit o eroare de drept atunci când a evaluat efectul neregularității de procedură invocate în sensul că s-a întemeiat pe constatările eronate în drept privind legalitatea ajustării operate în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i).
(1) Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 56, p. 1-20, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223).
Full & Egal Universal Law Academy