15.8.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 193/13
Recurs introdus la 12 iunie 2009 de Anheuser-Busch, Inc. împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera întâi) pronunțate la 25 martie 2009 în cauza T-191/07, Anheuser-Busch, Inc./Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), Budějovický Budvar, národní podnik
(Cauza C-214/09 P)
2009/C 193/18
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Anheuser-Busch, Inc. (reprezentanți: V. von Bomhard, B. Goebel, avocați)
Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Budějovický Budvar, národní podnik
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
—
anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 25 martie 2009 din cauza T-191/07 și
—
obligarea reclamantei din primă instanță la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Anheuser-Busch invocă trei motive de recurs, mai precis, în primul rând, o încălcare a articolului 41 alineatul (2) teza a treia din Regulamentul nr. 207/2009 (1) corelat cu norma 16 alineatele (1) și (3) și cu norma 20 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 (2) al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 (3) al Consiliului privind marca comunitară, în al doilea rând, încălcarea articolului 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, și în al treilea rând, încălcarea articolului 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009.
Primele două motive privesc aspecte procedurale. Anheuser-Busch susține că acestea sunt importante în cadrul acestei cauze. Camera de recurs s-ar fi putut pronunța cu privire la opoziția formulată în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 în ceea privea berea, numai ținând seama de înregistrarea internațională anterioară nr. 238 203. Aceasta înseamnă de asemenea că nu s-a ținut seama de argumentele prezentate anterior în cursul procedurii de opoziție cu privire la aspectul de a se stabili dacă termenul „Budweiser” este dominant în cadrul mărcilor figurative aparținând Budvar.
Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a considerat că Budvar nu avea obligația legală de a aduce dovezi ale prelungirii validității (mai precis a reînnoirii) înregistrării sale internaționale nr. 238 203. Această obligație rezulta din articolul 41 alineatul (2) teza a treia din Regulamentul nr. 207/2009 corelat cu norma 16 alineatele (1) și (3) și cu norma 20 alineatul (2) din regulamentul de punere în aplicare din 1995 și din notificarea OAPI din 18 ianuarie 2002, prin care invita Budvar să prezinte „orice fapte, dovezi sau observații suplimentare în susținerea opoziției”. Obligația consta în prezentarea unei astfel de probe în termenul stabilit prin această notificare, și anume 26 februarie 2002. Cu toate acestea, această dovadă nu a fost făcută decât la 21 ianuarie 2004.
În consecință, concluzia Tribunalului potrivit căreia articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 nu se aplică în ceea ce privește prezentarea certificatului de reînnoire, având în vedere că nu exista o „dată limită” pentru prezentarea acestuia, a fost de asemenea eronată și a implicat o încălcare a acestei dispoziții. În realitate, exista o „dată limită”, iar camera de recurs ar fi trebuit cel puțin să exercite puterea de apreciere pe care i-o conferă articolul 76 alineatul (2) cu privire la aspectul luării în considerare sau nu a probei. Tribunalul a interpretat decizia camerei de recurs în sensul că certificatul de reînnoire a fost prezentat în timp util. În consecință, încălcarea articolului 76 alineatul (2) constă în neutilizarea puterii sale de apreciere de către camera de recurs și în confirmarea acesteia de către Tribunalul de Primă Instanță.
Tribunalul de Primă Instanță nu a recunoscut că dovada utilizării prezentată de Budvar în susținerea opoziției sale nu era suficientă și făcea referire în plus la alte mărci decât cele pe care au fost întemeiate hotărârea atacată și decizia camerei de recurs, încălcând astfel articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009.
(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).
(2) Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO L 303, p. 1, Ediție specială 17/vol.1, p. 189)
(3) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).
Full & Egal Universal Law Academy