15.8.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 193/15
Acțiune introdusă la 16 iunie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Malta
(Cauza C-220/09)
2009/C 193/20
Limba de procedură: malteza
Părțile
Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Aquilina, W. Wils, agenți)
Pârâtă: Republica Malta
Concluziile reclamantei
—
Constatarea că, omițând să transpună în mod corect în legislația națională anexa prevăzută la articolul 3 alineatul (3), precum și a treia teză a articolului 5 din Directiva 93/13/CEE (1) din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, Republica Malta nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 93/13/CEE;
—
obligarea Republicii Malta la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Comisia Comunităților Europene susține că Republica Malta a omis să transpună în mod corect în legislația națională anexa menționată la articolul 3 alineatul (3), precum și a treia teză a articolului 5 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului (denumită în continuare „directiva”) și că, prin acest fapt, nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.
Comisia arată că, deși nu este necesar ca fiecare stat să adopte o inițiativă legislativă în vederea punerii în aplicare a unei directive, este indispensabil ca dreptul național să garanteze în mod efectiv deplina aplicare a directivei, ca situația juridică rezultată din acest drept să fie suficient de precisă și de clară și ca beneficiarii să fie în măsură să cunoască plenitudinea drepturilor lor și, dacă este cazul, să se poată prevala de acestea în fața instanțelor naționale.
În special, în ceea ce privește anexa prevăzută la articolul 3 alineatul (3) din directivă, Comisia susține că transpunerea acestei anexe în legislația națională este necesară și importantă. Aceasta arată că, în măsura în care lista conținută de anexa la directivă are o valoare indicativă și ilustrativă, constituie o sursă de informații atât pentru autoritățile naționale însărcinate cu aplicarea măsurilor de punere în aplicare, cât și pentru particularii afectați de astfel de măsuri. Pentru acest motiv, în vederea obținerii rezultatului urmărit prin directivă, statele membre trebuie să aleagă o formă și o metodă de punere în aplicare care să garanteze în mod suficient posibilitatea publicului de a lua cunoștință de directiva respectivă.
Comisia arată că Republica Malta a omis să adopte măsuri care să garanteze în mod suficient informarea publicului cu privire la întreaga listă care figurează în anexa la directivă, în special în ceea ce privește punctul 1 literele (a), (f), (g) și (h) și punctul 1 litera (q) în integralitatea sa. În plus, Republica Malta nu a indicat că anexa la directivă a fost reprodusă în totalitate în lucrările pregătitoare ale legii de punere în aplicare a directivei, lucrări pregătitoare care, potrivit tradiției juridice malteze, constituie un ajutor important pentru interpretarea legii. Pe de altă parte, nu există nicio referire în sensul că publicul urma să fie informat într-un alt mod.
În ceea ce privește transpunerea în legislația malteză a celei de a treia teze a articolului 5 din directivă, Comisia arată că transpunerea acestei teze în legislația malteză este necesară și importantă în măsura în care dispozițiile cuprinse la această teză constituie prevederi legislative imperative care conferă mai multe drepturi și mai multă protecție consumatorilor și care sunt un ajutor pentru definirea rezultatului pe care directiva urmărește să îl obțină.
(1) JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273.
Full & Egal Universal Law Academy