21.11.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 282/23
Recurs introdus la 20 august 2009 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a patra) pronunțate la 17 iunie 2009 în cauza T-498/04, Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group Co. Ltd/Consiliul Uniunii Europene
(Cauza C-337/09 P)
2009/C 282/41
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurent: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, agent, G. Berrisch, Rechtsanwalt și G. Wolf, Rechtsanwalt)
Celelalte părți în proces: Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group Co. Ltd, Comisia Comunităților Europene, Association des Utilisateurs et Distributeurs de l'AgroChimie Européenne (Audace)
Concluziile recurentului
Recurentul solicită Curții:
—
anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 17 iunie 2009;
—
pronunțarea unei hotărâri definitive cu privire la fondul litigiului, prin respingerea în totalitate a cererii;
—
în subsidiar, trimiterea cauzei la Tribunalul de Primă Instanță spre rejudecare; și
—
în orice caz, obligarea reclamantei din primă instanță la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii de recurs și procedurii în fața Tribunalului de Primă Instanță.
Motivele și principalele argumente
Recurentul susține că Tribunalul de Primă Instanță:
1.
a săvârșit o eroare de drept tratând ca o singură condiție cele două condiții prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (1) (denumit în continuare „regulamentul de bază”), și anume cerința ca o cerere de acordare a statutului de societate care funcționează în condițiile economiei de piață (denumit în continuare „SEP”) să cuprindă dovezi suficiente privind faptul că deciziile enumerate în această dispoziție au fost „adoptate ținându-se seama de semnalele pieței care reflectă cererea și oferta” și au fost adoptate „fără o intervenție semnificativă din partea statului”, făcând astfel redundantă cea de a doua condiție;
2.
a săvârșit o eroare de drept interpretând termenul „semnificativă” din expresia „intervenție semnificativă din partea statului” prevăzută la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, ca referindu-se la considerații sau la motive care stau la baza intervenției statului, precum problema dacă aceasta se baza pe considerații pur comerciale sau pe considerații proprii statului, în timp ce această interpretare nu este susținută în niciun caz de formularea acestei dispoziții;
3.
a săvârșit o eroare de drept procedând la o răsturnare a sarcinii probei, impunând Consiliului să dovedească, atunci când refuză acordarea SEP unei societăți controlate de stat, că deciziile societății în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) au fost influențate de considerații proprii statului și nu de considerații comerciale;
4.
a săvârșit o eroare de drept constatând că a fost săvârșită o eroare de drept de către Consiliu prin concluzionarea faptului că statul exercita un control semnificativ asupra reclamantei în ceea ce privește stabilirea prețurilor de export ale produsului în cauză prin (i) însărcinarea Camerei de comerț chineze ce reprezintă importatorii și exportatorii de metale, minerale și produse chimice (denumită în continuare „CCCMC”) să stabilească un prag minimal de prețuri, să verifice și să exercite un drept de veto cu privire la exporturile care nu au respectat respectivele prețuri; și (ii) să pună în aplicare pragul minimal de prețuri împiedicând operațiunile de export neavizate de CCCMC. Mai exact, Tribunalul de Primă Instanță a săvârșit o eroare de drept prin constatarea unei obligații a Consiliului de a repune în discuție caracterul probatoriu sau suficient al elementelor de probă prezentate de reclamantă în sensul că sistemul pus în aplicare de CCCMC și susținut de autoritățile chineze de export nu antrenaseră nicio restricție efectivă a posibilității exportatorilor de a stabili prețurile la export în mod independent;
5.
a săvârșit o eroare de drept constatând că, pe baza tuturor celorlalte constatări, Consiliul a comis o eroare vădită prin refuzul de a acorda reclamantei SEP.
(1) JO L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223.
Full & Egal Universal Law Academy