19.12.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 312/11
Recurs introdus la 2 septembrie 2009 de Centre de Promotion de l'Emploi par la Micro-Entreprise (CPEM) împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) pronunțate la 30 iunie 2009 în cauza T-444/07, Centre de Promotion de l'Emploi par la Micro-Entreprise (CPEM)/Comisia Comunităților Europene
(Cauza C-350/09 P)
2009/C 312/19
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurent: Centre de Promotion de l'Emploi par la Micro-Entreprise (CPEM) (reprezentant: C. Bonnefoi, avocat)
Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene
Concluziile recurentului
—
Anularea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță,
—
admiterea, în integralitate sau în parte, a concluziilor formulate în primă instanță
—
obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului său, recurentul invocă 13 motive în legătură cu respingerea de către Tribunal a cererii sale în anulare a deciziei Comisiei din 4 octombrie 2007 de anulare a sprijinului acordat de Fondul Social European (FSE) prin Decizia C (1999) 2645 din 17 august 1999.
Prin intermediul primului motiv, recurentul susține că Tribunalul a încălcat principiul egalității de tratament întrucât nu a îndeplinit cerința unui echilibru just între argumentele părților. Limitându-se să arate, în mai multe rânduri, că Comisia respinge sau critică argumentele CPEM, Tribunalul nu ar preciza astfel nici argumentele Comisiei, nici în ce măsură acestea resping sau critică argumentele recurentului, ceea ce ar crea un dezechilibru în prezentarea elementelor dezbaterii și, în consecință, în analizarea acestora în cadrul examinării pentru pronunțarea hotărârii.
Prin intermediul celui de al doilea motiv, CPEM susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept refuzând recunoașterea „corăspunderii” Comisiei, în măsura în care aceasta ar fi fost la curent cu faptele imputate, însă nu ar fi luat nicio măsură cu ocazia controalelor periodice privind realizarea proiectului subvenționat în scopul de a bloca plata avansurilor și a soldului subvenției. Obligația care îi revine CPEM de a rambursa întreaga contribuție financiară acordată nu ar fi prin urmare întemeiată în privința argumentelor prezentate de CPEM, care ar dovedi cel puțin corăspunderea Comisiei în situația prejudiciabilă creată.
Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurentul susține că Tribunalul, în mod eronat, nu a examinat argumentele privind alegerea temeiului juridic al controlului care ar fi nelegal în măsura în care ar fi fost exercitat în temeiul unei reglementări diferite de cea pe care se întemeiază în mod oficial.
Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurentul arată că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept declarând neadmisibile concluziile având ca obiect obținerea unei indemnizații pentru afectarea publică a imaginii sale. Astfel, OLAF a furnizat informații presei locale, deși CPEM nu primise încă notificarea deciziei de reorganizare. În aceste condiții, comunicarea către public a unor astfel de informații ar aduce o gravă atingere imaginii unui organism care are o misiune de interes general, fără trezorerie și fără clientelă și neprimind finanțare decât din surse publice și private.
Prin intermediul celui de al cincilea motiv, acesta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a încălcat principiul proporționalității prin respingerea cererii de despăgubire simbolică a personalului său pentru lipsa împuternicirii specifice acordate avocatului, deși erorile menționate de recurent în privința atribuțiilor investigatorilor OLAF și ale personalului Comisiei nu ar fi făcut obiectul unei examinări de către aceeași instanță.
Prin intermediul celui de al șaselea motiv, CPEM reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept reducând domeniul plângerii și examinând primul motiv numai în raport cu dreptul la apărare, deși ar fi făcut trimitere în mod expres la dreptul fundamental la apărare și la principiile generale de drept.
Prin intermediul celui de-al șaptelea motiv, recurentul susține că Tribunalul a săvârșit în plus o eroare de drept reducând domeniul respectării dreptului la apărare numai la posibilitatea pentru destinatarii unei decizii care afectează în mod sensibil interesele acestora de a li se oferi ocazia să își facă cunoscut în mod util punctul de vedere. În plus, caracterul „util” al dezbaterii cu OLAF și cu Comisia și examinarea tuturor elementelor din prezenta cauză „cu atenție și cu imparțialitate” ar fi în speță foarte contestabile, precum necomunicarea de către OLAF a obiectului plângerii depuse împotriva CPEM.
Prin intermediul celui de al optulea motiv, recurentul reproșează în special Tribunalului că ar fi săvârșit o eroare de drept în măsura în care acesta consideră că faptul de a informa presa despre conținutul unei decizii administrative ce presupune o sancțiune, chiar înainte ca beneficiarul să fi primit notificarea, nu constituie o încălcare a dreptului la apărare.
Prin intermediul celui de al nouălea motiv, CPEM reproșează Tribunalului că a respins în mod greșit motivul său privind nerespectarea, de către Comisie, în cadrul procedurii care a condus la adoptarea deciziei atacate, a dreptului la apărare și a principiului prezumției de nevinovăție, al securității juridice, al echilibrului și al neutralității controalelor. Astfel, respectarea acestor principii generale de drept ar trebui să fie asigurată nu numai în procedurile administrative care pot conduce la sancțiuni, ci și în cadrul procedurilor de investigație prealabile.
Prin intermediul celui de al zecelea motiv, recurentul susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept neluând în considerare noțiunea franceză de organism fără scop lucrativ, precum și raporturile pe care un astfel de organism poate și trebuie să le aibă cu diverse colectivități locale. Acesta ar fi confirmat astfel eroarea inițială a Comisiei și a OLAF care au considerat legăturile între CPEM și colectivitățile locale, printre care orașul Marsilia drept o neregulă gravă.
Prin intermediul celui de al unsprezecelea motiv, recurentul reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de fapt indicând că acesta considera că „Ghidul promotorului” era inopozabil și respingând argumentele sale în legate de acest aspect, deși în realitate recurentul nu considera ghidul inopozabil, ci reproșa numai existența mai multor versiuni diferite, care conduceau la o insecuritate juridică și la nerespectarea dreptului la contradictorialitate.
Prin intermediul celui de al doisprezecelea motiv, CPEM susține că Tribunalul ar fi interpretat în mod greșit noțiunea „valorizare”, preluând un argument juridic eronat al Comisie, potrivit căruia această tehnică de imputare a cheltuielilor ar fi autorizată în cadrul „clasic” al proiectelor legate de FSE, însă interzisă în cadrul proiectelor pilot în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 4255/88 (1).
În sfârșit, prin intermediul celui de al treisprezecelea motiv, recurentul reproșează nerespectarea de către Tribunal a principiului securității juridice întrucât acesta ar fi eludat dezbaterea privind motivul legat de inaplicabilitatea Regulamentului nr. 1605/2002 (2) pe care se întemeiază decizia OLAF și a Comisiei, deși la data faptelor era în vigoare Regulamentul financiar din 21 decembrie 1977 (3). Pe de altă parte, CPEM solicită, în temeiul articolului 47 alineatul (1) paragrafele (2) și (3) din Regulamentul de procedură al Curții, verificarea faptelor prin audierea martorilor.
(1) Regulamentul (CEE) nr. 4255/88 al Consiliului din 19 decembrie 1988 privind dispozițiile de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2052/88 în privința Fondului social european (JO L 374, p. 21).
(2) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 248, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 198).
(3) Regulamentul financiar din 21 decembrie 1977 aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 356, p.1), în versiunea care rezultă din Regulamentul (CE, CECA, Euratom) nr. 2779/98 al Consiliului din 17 decembrie 1998 de modificare a Regulamentului financiar din 21 decembrie 1977 (JO L 347, p. 3).
Full & Egal Universal Law Academy