21.11.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 282/27
Recurs introdus la 2 septembrie 2009 de ThyssenKrupp Stainless AG împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) pronunțate la 1 iulie 2009 în cauza T-24/07, ThyssenKrupp Stainless AG/Comisia Comunităților Europene
(Cauza C-352/09 P)
2009/C 282/47
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: ThyssenKrupp Nirosta AG, fostă ThyssenKrupp Stainless AG (reprezentanți: M. Klusmann și S. Thomas, Rechtsanwälte)
Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene
Concluziile recurentei
—
Anularea în totalitate a Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene (Camera a cincea) din 1 iulie 2009 în cauza T-24/07 (ThyssenKrupp Stainless AG/Comisia)
—
în subsidiar, trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare pe fond,
—
mai în subsidiar, diminuarea în mod corespunzător a amenzii aplicate recurentei la articolul 2 din decizia atacată adoptată de intimată la 20 decembrie 2006,
—
obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Acest recurs are ca obiect Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță prin care s-a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantă împotriva Deciziei Comisiei (denumită în continuare „intimata”) din 20 decembrie 2006 în cadrul unei proceduri în temeiul articolului 65 CO. Prezenta procedură privește o încălcare a normelor privind înțelegerile pe piața produselor din oțel inoxidabil care, potrivit constatărilor intimatei, a încetat la sfârșitul lunii ianuarie 1998. Încălcarea intra în domeniul de aplicare al articolului 65 CO.
Recurenta invocă cinci motive în susținerea recursului.
Prin intermediul primului motiv, recurenta invocă o încălcare a principiului nulla poena sine lege prevăzută de articolul 23 din Regulamentul nr. 1/2003 și de articolul 5, de articolul 7 alineatul (1) și de articolul 83 CE, precum și o atingere adusă suveranității statelor semnatare ale Tratatului CECO prin faptul că Tribunalul a confirmat temeiul juridic reținut de intimată, respectiv articolul 65 alineatul (1) CO coroborat cu articolul 23 din Regulamentul nr. 1/2003. Articolul 65 alineatul (1) CO nu ar mai constitui dispoziția aplicabilă de la data expirării Tratatului CECO. Din acest motiv intimata ar fi acționat sine lege. Nici aplicarea unei amenzi nu s-ar mai putea sprijini cu titlu complementar pe articolul 23 din Regulamentul nr. 1/2003. Potrivit delimitării competențelor stabilită de tratat, această dispoziție ar permite sancționarea încălcărilor ale dreptului comunitar, dar nu ale normelor CECO.
Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta invocă o încălcare a principiilor res iudicata și nulla poena sine lege, precum și o aplicare eronată a articolului 23 din Regulamentul nr. 1/2003 prin faptul că Tribunalul s-a raliat punctului de vedere al intimatei potrivit căruia recurenta poate răspunde în locul societății Thyssen Stahl AG pentru încălcarea săvârșită de aceasta. Thyssen Stahl AG ar continua să existe ca societate solvabilă, astfel încât intimata ar fi putut să se întoarcă împotriva acesteia. Curtea s-a pronunțat în acest sens în Hotărârea sa din 14 iulie 2005 în cauzele conexe C-65/02 P și C 73/02 P privind decizia inițială din 1998. Chiar presupunând că, în hotărârea sa, Curtea a considerat că a avut loc un transfer material de răspundere către recurentă, acest lucru nu ar avea autoritatea de lucru judecat în prezenta procedură întucât aceasta din urmă își are originea într-o decizie nouă a intimatei. În plus, recurenta nu ar trebui în nicun caz să răspundă pentru Thyssen Stahl AG din cauza declarației sale în care se limitează să exprime în mod declaratoriu un transfer de răspundere civilă, în realitate o declarație făcută de o întreprindere nu ar determina niciodată un transfer al obligației de a plăti o amendă.
Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurenta invocă o încălcare a principiului preciziei. Din temeiul juridic al sancțiunii confirmate de Tribunal nu ar rezulta suficient de clar și de neechivoc articolul 23 din Regulamentul nr. 1/2003 pe care îl vizează încălcările articolului 65 alineatul (1) CO. Pe de altă parte, noțiunea „transfer de răspundere prin declarație” invocată de intimată și de Tribunal nu este determinată în mod clar și neechivoc nici în condițiile de aplicare, nici în efectele sale juridice.
Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurenta invocă o încălcare a dispozițiilor privind prescripția. În măsura în care amenda care trebuie aplicată recurentei nu este decât consecința unei încălcări de care Thyssen Stahl AG trebuia să răspundă inițial, tot pe aceasta din urmă ar trebui să se întemeieze pentru prescripție. Întrucât ea nu a formulat acțiune împotriva deciziei inițiale a intimatei, suspendarea prescripției nu o privește. În consecință, prescripția ar exista în continuare, chiar dacă o răspundere indirectă a recurentei pentru Thyssen Stahl AG ar fi de asemenea exclusă.
Al cincilea motiv privește încălcarea principiilor de calcul al amenzii. Tribunalul ar fi exclus în mod greșit reducerea cuantumului amenzii, deși în mod incontestabil, recurenta a prezentat în speță toate elementele de fapt cu privire la care Comisia a considerat că ar constitui o încălcare a articolului 65 alineaul (1) CO. Tribunalul nu ar fi trebuit să refuze compensarea acestei cooperări pentru motivul că recurenta s-a opus unei aplicări a articolului 65 alineatul (1) CO și refuză un transfer de răspundere de la Thyssen Stahl AG către ea însăși, în ambele cazuri din motive legale. Invocarea nelegalității unor aprecieri juridice nu ar diminua valoarea cooperării întrucât problemele de drept trebuie întotdeauna examinate din oficiu și întrucât unele autorități nu trebuie să adopte niciodată decizii nelegale, indiferent așadar de ceea ce părțile ar fi putut să recunoască.
Full & Egal Universal Law Academy