19.12.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 312/13
Recurs introdus la 11 septembrie 2009 de Athinaïki Techniki AE împotriva Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a patra) pronunțate la 29 iunie 2009 în cauza T-94/05, Athinaïki Techniki AE/Comisia Comunităților Europene
(Cauza C-362/09 P)
2009/C 312/21
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurentă: Athinaïki Techniki AE (reprezentant: S. A. Pappas, avocat)
Celelalte părți în proces: Comisia Comunităților Europene, Athens Resort Casino AE Symmetochon
Concluziile recurentei
—
anularea ordonanței atacate;
—
admiterea concluziilor prezentate în primă instanță;
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Recurenta invocă patru motive în susținerea recursului său.
Potrivit primului motiv, Tribunalul ar fi interpretat greșit jurisprudența anterioară a Curții în ceea ce privește condițiile de legalitate a revocării unui act administrativ. Astfel, pentru a fi valabilă, revocarea presupune ca nelegalitate actului să fie constatată, iar retragerea sa să fie efectuată într-un termen rezonabil. Or, în speță, revocarea actului Comisiei ar fi intervenit la mai mult de patru ani după adoptarea acestuia și nu ar fi fost prezentată nicio motivare.
Prin intermediul celui de al doilea motiv, Athinaïki Techniki susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu s-a pronunțat cu privire la problema ridicată de recurentă referitoare la abuzul de putere. Astfel, revocând decizia în litigiu, Comisia nu urmărea retragerea actului în cauză în vederea respectării principiului legalității, ci urmărea să evite controlul instanței comunitare.
În al treilea rând, recurenta constată că interesul său de a obține o hotărâre de anulare a deciziei în litigiu a Comisiei este încă actual, spre deosebire de ceea ce s-a hotărât în ordonanța atacată. Astfel, consecințele revocării actului în cauză de către Comisie nu se pot limita la o simplă redeschidere a procedurii preliminare de examinare. Din hotărârea de anulare ar decurge obligația Comisiei fie de a iniția procedura oficială de investigare a ajutoarelor de stat, fie de a solicita statului membru vizat să suprime sau să modifice ajutorul cauză. Tribunalul ar fi săvârșit, așadar, o eroare de drept considerând că singura consecință a anulării deciziei atacate ar fi fost obligația de a redeschide procedura preliminară de examinare.
În sfârșit, recurenta apreciază că Tribunalul nu a respectat autoritatea de lucru judecat ce rezultă din Hotărârea Curții pronunțată în cauza conexă C-521/06 P. Astfel, din această hotărâre reiese că Comisia nu poate rămâne într-un stadiu de inactivitate administrativă în cadrul procedurii de examinare a ajutoarelor de stat. Or, prin revocarea deciziei atacate, Comisia ar fi revenit tocmai în acest stadiu de inactivitate, iar Tribunalul, prin faptul că nu a sancționat-o sub acest aspect, ar fi săvârșit încă o eroare de drept.
Full & Egal Universal Law Academy