21.11.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 282/30
Recurs introdus la 25 septembrie 2009 de Melli Bank plc împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) pronunțate la 9 iulie 2009 în cauzele conexate T-246/08 și T-332/08: Melli Bank plc/Consiliul Uniunii Europene, susținut de Republica Franceză, de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și de Comisia Comunităților Europene
(Cauza C-380/09 P)
2009/C 282/52
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Melli Bank plc (reprezentanți: S. Gadhia, Solicitor, T. Din, Solicitor, D. Anderson QC, R. Blakeley, Barrister)
Celelalte părți în proces: Consiliul Uniunii Europene, Republica Franceză, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Comisia Comunităților Europene
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
—
Anularea hotărârii atacate;
—
admiterea cererilor din cauzele T-246/08 și T-332/08;
—
anularea punctului 4 din secțiunea B din anexa la Decizia 2008/475/CE a Consiliului (1) privind măsuri restrictive împotriva Iranului în măsura în care se referă la Melli Bank plc;
—
în cazul în care Curtea constată că articolul 7 alineatul (2) litera (d) din regulament are efect obligatoriu, declararea ca inaplicabil a articolului 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul 423/2007/CE al Consiliului (2) și
—
obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât în recurs, cât și în procedura la Tribunalul de Primă Instanță.
Motivele și principalele argumente
Recurenta susține că, în hotărârea atacată, Tribunalul de Primă Instanță a comis erori de drept în anumite privințe și, prin urmare, a încălcat dreptul comunitar sub patru aspecte principale:
1.
Tribunalul de Primă Instanță a comis o eroare de drept atunci când a interpretat în mod greșit articolul 7 alineatul (2) litera (d) din regulament în sensul că reprezintă o dispoziție obligatorie;
2.
Tribunalul de Primă Instanță a comis o eroare de drept atunci când a considerat că articolul 7 alineatul (2) litera (d) din regulament este conform principiului de drept comunitar al proporționalității;
3.
Tribunalul de Primă Instanță a comis o eroare de drept în formularea și aplicarea testului prin care se urmărea să se stabilească dacă recurenta era deținută sau controlată de societatea-mamă; și
4.
Tribunalul de Primă Instanță a comis o eroare de drept atunci când a concluzionat că Consiliul și-a îndeplinit obligația de motivare a deciziei sale de a înscrie pe recurentă pe listă.
În consecință, recurenta solicită Curții:
1.
Anularea hotărârii atacate;
2.
admiterea cererilor din cauzele T-246/08 și T-332/08;
3.
anularea punctului 4 din secțiunea B din anexa la Decizia 2008/475/CE a Consiliului privind măsuri restrictive împotriva Iranului, în măsura în care se referă la Melli Bank plc;
4.
în cazul în care constată că articolul 7 alineatul (2) litera (d) din regulament are efect obligatoriu, să declare inaplicabilitatea articolului 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul 423/2007/CE al Consiliului, și
5.
obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât în recurs, cât și în procedura la Tribunalul de Primă Instanță.
(1) Decizia 2008/475/CE a Consiliului din 23 iunie 2008 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 163, p. 29).
(2) Regulamentul (CE) nr. 423/2007 al Consiliului din 19 aprilie 2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului, JO 2007 L 103, p. 1.
Full & Egal Universal Law Academy