30.1.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 24/30
Recurs introdus la 18 noiembrie 2009 de Royal Appliance International GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) pronunțate la 15 septembrie 2009 în cauza T-446/07 — Royal Appliance International GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale); celelalte părți în proces: BSH Bosch und Siemens Hausgeräte GmbH
(Cauza C-448/09 P)
2010/C 24/56
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: Royal Appliance International GmbH (reprezentanți: K.-J. Michaeli șo M. Schork, avocați)
Celelalte părți în proces:
—
Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
—
BSH Bosch und Siemens Hausgeräte GmbH
Concluziile recurentei
—
Anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță pronunțate la 15 septembrie 2009 în cauza T-446/07;
—
anularea deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne pronunțate la 3 octombrie 2007 în cauza R 572/2006-4;
—
obligarea pârâtului și a intervenientei la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și a cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă atât în primă instanță, cât și în procedura de recurs.
Motivele și principalele argumente
Recursul este îndreptat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță prin care a fost confirmată Decizia camerei de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne din 3 octombrie 2007. Tribunalul și camera de recurs consideră că există un risc de confuzie între marca germană „sensixx”, invocată în cadrul procedurii de opoziție, și marca înregistrată „Centrixx” cu privire la produsul „aspirator”. Se susține că marca invocată în cadrul procedurii de opoziție a fost radiată cu titlu definitiv pentru produsul „aspirator” după ziua adoptării deciziei Camerei de recurs și înainte de dezbaterea de la Tribunal. Tribunalul a respins o cerere de suspendare introdusă inițial și a considerat decăderea mărcii invocate în cadrul procedurii de opoziție ca lipsită de relevanță din punct de vedere juridic, deoarece decăderea nu intră în contextul de fapt și de drept al litigiului cu care fusese sesizată camera de recurs și, astfel,nu trebuie luată în considerare nici de Tribunal.
Recurenta consideră că, prin neluarea în considerare a decăderii mărcii invocate în cadrul procedurii de opoziție, Tribunalul ignoră condițiile legale ale motivelor de suspendare prevăzute la articolul 77 din Regulamentul de procedură. Modificarea situației de fapt, decisivă pentru soluționarea litigiului, privește validitatea mărcii invocate în cadrul procedurii de opoziție, validitate asupra căreia recurenta nu are nicio influență. Această modificare a înlăturat motivul opoziției împotriva înregistrării mărcii și ar fi trebuit să fie luată în considerare în mod obligatoriu. Aceasta rezultă din dreptul fundamental al recurentei la proprietate, drept care include cererea de înregistrare a mărcii. Recurenta susține că, în urma refuzului de a lua în considerare decizia iminentă de radiere care urma să fie pronunțată de Oberlandesgericht München cu privire la marca invocată în cadrul procedurii de opoziție, Tribunalul examinează similitudinea listelor de produse cu privire la două mărci dintre care una era lipsită aproape în totalitate de validitate la momentul deciziei. În acest mod, Tribunalul încalcă articolul 45 din Regulamentul privind marca comunitară (denumit în continuare RMC) deoarece, în momentul pronunțării hotărârii Tribunalului, nu mai existau drepturi ale terților de vreme ce radierea mărcii invocate în cadrul procedurii de opoziție era deja aproape o certitudine. Potrivit recurentei, instanțele Comunității înseși au admis excepții de la interdicția luării în considerare a faptelor noi, având în vedere că au hotărât că deciziile instanțelor naționale pot fi luate în considerare și atunci când acestea au fost prezentate în proces pentru prima dată în fața Tribunalului. Aceasta trebuie să fie situația în special atunci când recurenta nu are nicio influență asupra datei deciziei camerei de recurs, care a fost pronunțată, precum în speță, cu puțin timp înainte de expirarea termenului de grație al utilizării, de vreme ce momentul pronunțării deciziei se află numai la discreția camerei de recurs. O decizie cu privire la înregistrarea mărcii, bazată pe un astfel de temei arbitrar, contrazice sensul și scopul dreptului comunitar al mărcii.
În plus, recurenta critică aplicarea eronată a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din RMC. Potrivit recurentei, Tribunalul și-a îndeplinit în mod insuficient obligația de examinare și de motivare. Astfel, acesta nu a luat în considerare fapte relevante cu privire la produsele din speță și cu privire la efectele acestora asupra consumatorului și, prin urmare, a aplicat criterii de apreciere eronate cu privire la problema gradului de atenție și a similitudinii produselor. În ceea ce privește similitudinea mărcilor, Tribunalul nu a evaluat în mod egal punctele comune și diferențele dintre mărci și, în special în ceea ce privește aprecierea similitudinii vizuale, s-a întemeiat pe punctele comune nerelevante. Potrivit recurentei, Tribunalul nu a luat în considerare pronunția mărcii comunitare solicitate în circuitul comercial german relevant în speță și, referindu-se la termenul „center”, dar negând o asociere cu această noțiune, nu a făcut decât să întărească mai mult caracterul contradictoriu, contestat în acțiune, al aprecierii similitudinii fonetice și conceptuale. Tribunalul nu ține seama de norme fundamentale de percepție fonetică atunci când admite o pronunție deosebit de sonoră a terminației „xx” și denaturează observațiile cu privire la situația de fapt prezentate de reclamant, presupunând că recurenta atribuie ambelor mărci o semnificație clară. În sfârșit, Tribunalul examinează în mod eronat condițiile riscului de confuzie întrucât nu analizează gradul de atenție al participanților la circuitul comercial la momentul vânzării și, în consecință, admite în mod eronat o echivalare a percepției fonetice cu percepția vizuală.
Full & Egal Universal Law Academy