27.2.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 51/18
Recurs introdus la 4 decembrie 2009 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță pronunțate la 23 septembrie 2009 în cauza T-183/07, Polonia/Comisia
(Cauza C-504/09 P)
2010/C 51/29
Limba de procedură: polona
Părțile
Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Kružíková, E. White, K. Herrmann, agenți)
Celelalte părți în proces: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Republica Polonă, Republica Ungară, Republica Lituania, Republica Slovacă
Concluziile recurentei
—
Anularea în totalitate a Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din 23 septembrie 2009 în cauza T-183/07;
—
obligarea Republicii Polone la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea concluziilor sale, recurenta invocă patru motive. Aceasta susține, în primul rând, că Tribunalul și-a depășit limitele controlului jurisdicțional și a săvârșit erori de procedură, aducând astfel atingere intereselor Comisiei. În al doilea rând, recurenta afirmă că a fost încălcat articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (1). În al treilea rând, recurenta afirmă că s-a interpretat în mod eronat domeniul de aplicare al obligației de motivare a hotărârilor, prevăzută la articolul 296 TFUE. În al patrulea rând, recurenta invocă o eroare de drept în măsura în care Tribunalul a hotărât că dispozițiile articolului 1 punctul (1), ale articolului 2 punctul (1) și ale articolului 3 alineatul (1) nu puteau fi separate de celelalte dispoziții din decizia atacată și prin urmare a dispus anularea în totalitate a acestei decizii.
Prin intermediul primului motiv, recurenta susține că Tribunalul a admis motivul potrivit căruia Comisia și-ar fi depășit limitele competențelor, motiv invocat de reclamantă de abia în stadiul replicii, cu încălcarea articolului 48 alin. (2) din Regulamentul de Procedură. Mai mult, prin însuși faptul că a stabilit la care dispoziții ale dreptului comunitar se referă cel de al doilea capăt de cerere al acțiunii, Tribunalul și-a depășit limitele controlului jurisdicțional.
Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în ceea ce privește interpretarea domeniului de aplicare al competențelor conferite Comisiei la articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE, precum și cu privire la modul de exercitare a acestora. Acest motiv se împarte în două aspecte.
Prin intermediul primului aspect al acestui motiv, recurenta susține că Tribunalul a interpretat în mod eronat articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE și a încălcat principiul egalității de tratament în măsura în care a reținut că, la exercitarea controlului asupra compatibilității planurilor naționale de alocare (în continuare, „PNA II”) ce i-au fost notificate cu criteriile din anexa III la Directiva 2003/87, Comisia nu are competența de a lua în considerare cotele de CO2 verificate ce provin din una și aceeași sursă (Community Independent Transaction Log) pentru toate statele membre în aceeași perioadă (anul 2005), și nici de a-și întemeia decizia pe previziunile referitoare la evoluția produsului intern brut în 2005-2010, publicate în aceeași perioadă pentru toate statele membre.
Prin intermediul celui de al doilea aspect al acestui motiv de recurs, recurenta susține că Tribunalul a interpretat în mod eronat articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE, neținând seama de finalitatea și obiectivul acestuia, în măsura în care a contestat dreptul Comisiei de a nu utiliza, la evaluarea unui PNA II, datele utilizate de anumite state membre, precum și în măsura în care a contestat dreptul Comisiei de a face trimitere, în decizia sa de a respinge PNA II adoptat în temeiul articolului 9 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE, la nivelul maxim al cantităților totale de emisii pe care le poate aloca un stat membru.
În opinia recurentei, obiectul controlului prealabil prevăzut la articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE este realizarea obiectivelor acesteia, respectiv reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în condiții de rentabilitate și eficiență din punct de vedere economic, precum și garantarea corectei funcționări a sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră. În măsura în care dreptul de a adopta o decizie de respingere a unui PNA II este limitat în timp, trebuie evaluat modul în care Comisia își exercită competențele de control în temeiul articolului 9 alineatul (3) prima teză din Directiva 2003/87/CE ținând seama de obiectivul oricărei proceduri de control, care este acela de a asigura că numai PNA II compatibile cu criteriile enumerate în anexa III, respectiv cele de la punctele 1-3, pot să fie definitive și să servească drept bază pentru adoptarea de către statele membre a unor decizii privind cantitatea totală de cote de emisie ce urmează să fie alocate.
Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurenta susține că, în măsura în care s-a pronunțat în sensul existenței unei obligații în sarcina Comisiei, ce consta în a explica, în ceea ce privește decizia atacată, de ce datele utilizate de Republica Polonă în cuprinsul PNA II erau „mai puțin fiabile”, Tribunalul nu a ținut seama de totalitatea motivelor din considerentul 5 al deciziei atacate și, în orice caz, a depășit limitele pe care le impune obligația de motivare de la articolul 296 TFUE.
Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurenta afirmă că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept la aplicarea cerinței de separabilitate a dispozițiilor deciziei atacate, în măsura în care a declarat că articolul 1 punctele 2-5 și articolul 2 punctele 2-5 din decizia atacată, care reglementează incompatibilitatea PNA II cu celelalte criterii din anexa III la directivă, nu puteau fi separate de punctul (1) al fiecăruia dintre articolele menționate. Analiza eronată efectuată de Tribunal a condus la anularea în totalitate a deciziei atacate.
(1) JO L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78
Full & Egal Universal Law Academy