13.2.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 37/26
Acțiune introdusă la 11 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Republica Portugheză
(Cauza C-518/09)
2010/C 37/33
Limba de procedură: portugheza
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: I. V. Rogalski și P. Guerra e Andrade, agenți)
Pârâtă: Republica Portugheză
Concluziile reclamantei
—
Constatarea faptului că Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 56 TFUE, prin:
—
nedefinirea în dreptul național a diferenței între stabilire și prestarea temporară de servicii în ceea ce privește activitățile de tranzacționare imobiliară desfășurate de agenții imobiliari și de consultanții imobiliari;
—
impunerea în sarcina agenților imobiliari și a consultanților imobiliari din alte state membre a obligației de înregistrare completă la Instituto da Construção e do Imobiliário (denumit în continuare „InCI, I.P.”), în vederea prestării temporare de servicii;
—
impunerea în sarcina agenților imobiliari și a consultanților imobiliari din alte state membre a obligației de constituire a unui depozit ca garanție pentru răspunderea rezultată din activitățile desfășurate, potrivit dreptului portughez;
—
impunerea în sarcina agenților imobiliari și a consultanților imobiliari din alte state membre a obligației de a dispune de capital propriu pozitiv, potrivit dreptului portughez;
—
supunerea agenților imobiliari și a consultanților imobiliari din alte state membre controlului disciplinar integral efectuat InCI, I.P.
—
Constatarea faptului că Republica Portugheză nu și-a îndeplinit nici obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 49 TFUE și 56 TFUE, prin impunerea în sarcina agenților imobiliari a obligației de exercitare a activității de intermediere în mod exclusiv, cu excepția activității de administrare imobiliară în numele altei persoane, și prin impunerea în sarcina consultanților imobiliari a obligației de a exercita în mod exclusiv activitatea de consultanță imobiliară.
—
Obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Sistemul portughez de intermediere imobiliară și de consultanță în materie imobiliară cuprinde numeroase restricții la libera prestare a serviciilor.
Activitățile de intermediere imobiliară și de consultanță imobiliară desfășurate de societăți situate sau având sediul efectiv în alte state membre se supun dreptului portughez în toate cazurile în care au legătură cu un imobil situat în Portugalia.
Legea portugheză impune un număr de șapte cerințe pentru exercitarea activității de agent imobiliar și un număr de patru cerințe pentru exercitarea activității de consultant imobiliar.
Cerințele personale în materia acordării licenței sunt restrictive.
Cerința privind capacitatea profesională este, la rândul său, restrictivă.
Normele de drept portughez în domeniul intermedierii imobiliare și al consultanței imobiliare nu sunt specifice activității clasice de intermediere. În locul unei activități de intermediere, legea impune o activitate de agent.
Obligația de constituire a unui depozit pentru a garanta pentru răspunderea profesională potrivit dreptului portughez constituie o restricție neîntemeiată.
Cerința de a dispune de capital propriu pozitiv, stabilită în termenii definiți în Sistemul Național de Contabilitate portughez, reprezintă o restricție discriminatorie în materia liberei prestări a serviciilor.
Supunerea agentului imobiliar și a consultantului imobiliar la controlul disciplinar efectuat de către administrația portugheză, în ceea ce privește prestarea de servicii, fără a ține seama de supravegherea prestatorului de servicii în statul membru de stabilire, constituie o limitare a efectelor articolului 56 TFUE.
Normele de drept portughez care impun caracterul exclusiv sau cvasi exclusiv al exercitării activităților de intermediere imobiliară și de consultanță imobiliară reprezintă o restricție a libertății de stabilire și a liberei prestări temporare de servicii.
Cerințele impuse pentru a putea accede la exercitarea de astfel de activități nu deosebesc și nici nu permit să se facă distincția între situațiile de stabilire și cele de prestare temporară de servicii.
Cerințele impuse pentru a putea desfășura lucrări de construcție, astfel cum sunt prevăzute în dreptul portughez, reprezintă condiții de stabilire. Dreptul portughez nu distinge între stabilire și prestarea de servicii cu caracter temporar.
Restricțiile la libera prestare a serviciilor și la dreptul de stabilire care rezultă din dreptul portughez nu pot fi justificate prin motive de ordine publică.
Cu toate că protecția consumatorilor poate justifica anumite limitări ale libertăților fundamentale de a presta servicii și de stabilire, restricțiile menționate nu sunt proporționale.
Condiția stabilirii pentru a putea presta servicii și condiția deținerii unei licențe pentru a se verifica îndeplinirea cerințelor de stabilire nu sunt măsuri proporționale în ceea ce privește libera prestare a serviciilor.
În mod concret, nu este rezonabil să se solicite ca polița de asigurare să fie aprobată în statul de destinație.
Faptul că dreptul portughez impune cerința de a dispune de capital propriu pozitiv nu are legătură cu starea de solvabilitate.
Supunerea prestatorului de servicii la un control disciplinar integral aplicabil în cazul agenților imobiliari și al consultanților imobiliari stabiliți în Portugalia este disproporțională.
Full & Egal Universal Law Academy