13.2.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 37/28
Recurs introdus la 15 decembrie 2009 de Elf Aquitaine SA împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a șaptea) pronunțate la 30 septembrie 2009 în cauza T-174/05, Elf Aquitaine SA/Comisia
(Cauza C-521/09 P)
2010/C 37/35
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurentă: Elf Aquitaine SA (reprezentanți: E. Morgan de Rivery și S. Thibault-Liger, avocați)
Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
—
În principal:
—
Anularea în întregime, în temeiul articolului 256 TFUE și al articolului 56 din Protocolul nr. 3 privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, a Hotărârii Tribunalului din 30 septembrie 2009, pronunțate în cauza T-174/05, Elf Aquitaine SA împotriva Comisiei Comunităților Europene;
—
admiterea concluziilor prezentate în primă instanță;
—
în consecință, anularea articolului 1 litera (d), a articolului 2 litera (c), a articolului 3 și a articolului 4 alineatul (9) din Decizia C (2004) 4876 final a Comisiei din 19 ianuarie 2005 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul M. Balta, agenți) și Comisia Europeană (reprezentanți: X. Lewis și, în cauza T-121/04, X. Lewis et B. Stromsky, agențiCOMP/E-1/37.773 — AMCA);
—
în subsidiar, anularea sau reducerea, în temeiul articolului 261 TFUE, a amenzii de 45 de milioane de euro aplicate in solidum și în solidar societăților Arkema SA șo Elf Aquitaine potrivit articolului 2 litera (c) din decizia menționată a Comisiei în temeiul competenței sale de fond, ca urmare a neregularităților obiective existente în motivarea și în raționamentul Hotărârii Tribunalului pronunțate în cauza T-174/05, astfel cum sunt vizate în cadrul celor șase motive ale prezentului recurs;
—
în orice caz, obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor suportate de Elf Aquitaine în procedura la Tribunal.
Motivele și principalele argumente
Recurenta invocă șase motive în susținerea recursului său.
Prin intermediul primului motiv, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept, întrucât nu a luat în considerare toate consecințele ce rezultă din natura represivă a sancțiunilor prevăzute la articolul 101 TFUE [81 CE]. În special, aceasta impută Tribunalului că a exclus-o în mod abuziv din domeniul de aplicare al principiilor prezumției de nevinovăție și caracterului personal al răspunderii, întrucât i-a imputat recurentei răspunderea pentru o încălcare săvârșită de filiala acesteia, deși faptele prezentate de recurentă ar demonstra dimpotrivă că aceasta nu a săvârșit personal nicio încălcare și chiar că nu avea cunoștință de existența încălcării în litigiu la momentul săvârșirii acesteia.
Prin intermediul celui de al doilea motiv, Elf Aquitaine invocă încălcarea dreptului la apărare care rezultă din interpretarea greșită a principiilor echității și egalității armelor. Astfel, în hotărârea atacată, Tribunalul ar fi considerat că principiul egalității armelor fusese respectat în cauză, întrucât reclamanta avusese posibilitatea să își facă cunoscut punctul său de vedere în mod util în cursul procedurii administrative și că fusese informată pentru prima dată cu privire la imputările reținute în privința sa în comunicarea privind obiecțiunile. În opinia recurentei, această interpretare ar fi greșită întrucât ar presupune să se ignore necesitatea de a respecta dreptul la apărare al recurentei încă din etapa investigației prealabile și ar încălca de asemenea necesitatea desfășurării în mod imparțial de către Comisie a unei astfel de investigații — incriminatoare dar și dezincriminatoare — față de orice persoană suspectată că a săvârșit o încălcare.
Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurenta impută Tribunalului că a săvârșit mai multe erori de drept privind obligația de motivare. Aceste erori s-ar referi atât la aprecierea conținutului cât și a forței motivării impuse de Comisiei, cât și la conținutul însuși al hotărârii atacate, care ar cuprinde mai multe afirmații contradictorii.
Prin intermediul celui de al patrulea motiv, Elf Aquitaine invocă încălcarea articolului 236 TFUE [230 CE], întrucât Tribunalul ar fi depășit limitele controlului de legalitate, substituind aprecierea sa privind posibilitatea imputării unei încălcări săvârșite de o filială societății-mamă a acesteia, aprecierii, insuficiente și sumare, cuprinse în decizia Comisiei.
Prin intermediul celui de al cincilea motiv, care cuprinde patru aspecte, recurenta invocă nerespectarea de către Tribunal a normelor privind posibilitatea imputării de practici anticoncurențiale. Departe de a confirma prezumția de răspundere a societății-mamă pentru comportamentele filialei sale, Tribunalul ar fi trebuit astfel să verifice dacă, în speță, Comisia făcuse dovada unei imixtiuni concrete din partea reclamantei în gestionarea filialei sale.
Prin intermediul celui de al șaselea și ultimul motiv, recurenta arată în sfârșit, în subsidiar, că dacă erorile și încălcările săvârșite de Tribunal nu ar conduce la anularea deciziei Comisiei, acestea ar trebui, cel puțin, să determine Curtea să anuleze sau să reducă amenda care i-a fost aplicată recurentei in solidum și în solidar.
Full & Egal Universal Law Academy