Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 15 decembrie 2010 – Agricola Esposito/Agenzia delle Entrate – Ufficio di Taranto 2
(Cauza C‑492/09)
„Articolul 92 alineatul (1), articolul 103 alineatul (1) și articolul 104 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură – Rețele și servicii de comunicații electronice – Directivele 2002/20/CE, 2002/21/CE și 2002/77/CE – Taxă de autorizare guvernamentală – Inadmisibilitate parțială – Întrebări al căror răspuns nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile”
1. Întrebări preliminare – Admisibilitate – Cerere care nu conține nicio precizare cu privire la contextul factual și normativ și care nu prezintă motivele care justifică sesizarea Curții [Regulamentul de procedură al Curții, art. 92 alin. (1) și art. 103 alin. (1)] (a se vedea punctele 21-26 și dispozitiv 1)
2. Apropierea legislațiilor – Rețele și servicii de comunicații electronice – Autorizare și cadru normativ – Directivele 2002/20 și 2002/21 (Directivele 2002/20 și 2002/21 ale Parlamentului European și ale Consiliului) (a se vedea punctele 35, 36, 38 și 40-44 și dispozitiv 2)
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare – Commissione tributaria provinciale di Taranto – Interpretarea articolului 9 alineatul (1) din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (JO L 108, p. 33, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 195) și a articolelor 12 și 13 din Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (JO L 108, p. 21, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 183) – Aplicarea unei taxe de autorizare guvernamentală în cazul unui contract de abonament telefonic – Taxă care nu se aplică în cazul unei cartele telefonice preplătite – Admisibilitate
Dispozitivul
1)
Partea din a patra întrebare referitoare la Directiva 2002/77/CE a Comisiei din 16 septembrie 2002 privind concurența pe piețele de rețele și servicii de comunicații electronice, precum și a șasea întrebare sunt inadmisibile.
2)
Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (Directiva privind autorizarea) și Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă‑cadru) nu se opun unei taxe precum taxa de concesiune guvernamentală.
Full & Egal Universal Law Academy