21.3.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 69/47
Acțiune introdusă la 16 ianuarie 2009 — Vanhecke/Parlamentul European
(Cauza T-14/09)
(2009/C 69/104)
Limba de procedură: olandeza
Părțile
Reclamant: Frank Vanhecke (Brugge, Belgia) (reprezentanți: R. Tournicourt și B. Siffert, advocaten)
Pârât: Parlamentul European
Concluziile reclamantului
—
anularea Deciziei Parlamentului European din 18 noiembrie 2008, adusă la cunoștința reclamantului la 30 noiembrie 2008, privind ridicarea imunității jursidicționale a reclamantului;
—
obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prin scrisoarea adresată președintelui Parlamentului European, ministrul de justiție belgian a solicitat ridicarea imunității reclamantului. Această solicitare a fost formulată ca urmare a cererii parchetului din orașul Dendermonde care dorea să îl urmărească pe reclamant pentru conținutul unui articol apărut în orașul Sint-Niklaas într-o publicație locală de partid, publicație pentru care reclamantul are calitatea de editor responsabil.
În urma acestei solicitări, Parlamentul european a decis să ridice imunitatea parlamentară a reclamantului.
În sprijinul acțiunii, reclamantul susține că, în conformitate cu articolul 10 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene, membrii Parlamentului European beneficiază pe teritoriul național de imunitățile recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări. De aici rezultă că ridicarea imunității unui membru al Parlamentului European poate fi solicitată numai de către organul care este competent potrivit dreptului național să ceară ridicarea imunității unui membru al Parlamentului național. Prin urmare, cererea de ridicare a imunității adresată ministrului de justiție trebuie să provină de la parchetul de pe lângă Hof van beroep, iar nu, precum în cazul de față, de la un parchet local la nivel de arrondissement.
Al doilea motiv privește decizia adoptată în comisia juridică a Parlamentului European. Reclamantul susține că membrii comisiei care au hotărât asupra cererii de ridicare a imunității sale parlamentare ar fi trebuit fie să fie prezenți la ședința în care acesta a fost audiat, fie să dispună de un raport detaliat cuprinzând prezentarea argumentelor sale. Aceasta nu s-a întâmplat însă.
În al treilea rând, reclamantul invocă o încălcare a obligației de confidențialitate și de păstrare a secretului. În acest context, reclamantul susține că raportul președintelui comisiei a fost pus la dispoziția presei chiar înainte de adoptarea deciziei finale a comisiei juridice.
În al patrulea rând, reclamantul invocă o încălcare a articolului 7 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, întrucât nu a fost posibilă nici o dezbatere în plen.
În al cincilea rând, reclamantul susține o lipsă de motivare, întrucât decizia atacată se întemeiază doar pe o trimitere la raportul comisiei juridice.
În al șaselea rând, reclamantul contestă motivarea utilizată de comisia juridică, potrivit căreia „nu intră în sarcinile unui membru al Parlamentului European să activeze în calitate de editor responsabil al ziarului unui partid politic național”. În opinia reclamantului, intră în sarcinile unui politician să exprime și să difuzeze o opinie politică, astfel încât editarea unor publicații politice precum și [funcția] de editor responsabil al unor astfel de publicații fac, în special, parte din sarcinile unui membru al Parlamentului European.
Full & Egal Universal Law Academy