4.4.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 82/34
Acțiune introdusă la 11 februarie 2009 — Schemaventotto/Comisia
(Cauza T-58/09)
(2009/C 82/59)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Schemaventotto SpA (Milano, Italia) (reprezentanți: M. Siragusa, G. Scassellati Sforzolini, G. C. Rizza, M. Piergiovanni, avocați)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamantei
—
Anularea deciziei/ilor cuprinsă/e în scrisoarea din 13 august 2008, înregistrată cu nr. C(2008) 4494, trimisă autorităților italiene de comisarul Kroes, în numele și pentru Comisia Europeană, și referitoare la o procedură în temeiul articolului 21 din Regulamentul privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (cazul COMP/M.4388 — Albertis/Autostrade); și
—
obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului proces, efectuate de reclamantă.
Motivele și principalele argumente
Prezenta acțiune este îndreptată împotriva deciziei care ar fi cuprinsă în scrisoarea comisarului Kroes din 13 august 2008, prin care, în opinia reclamantei, pârâta ar fi comunicat autorităților italiene intenția de a nu continua investigarea cazului COMP/M.4388 Abertis/autostrade în temeiul articolului 21 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (denumit în continuare „regulamentul”). Astfel, Comisia aprobă măsurile normative de reglementare referitoare la procedurile de autorizare pentru „transferul” concesiunilor de autostrăzi (Directiva din 2007 și Decretul din 2008). Cu toate acestea, în scrisoarea menționată anterior, pârâta are o poziție rezervată cu privire la compatibilitatea cadrului normativ italian referitor la procedura de autorizare pentru transferul concesiunilor de autostrăzi cu normele în materie de piață internă.
În susținerea pretențiilor sale, reclamanta invocă încălcarea articolului 21 din regulamentul privind concentrările și se întemeiază pe următoarele considerații:
—
Comisia nu se poate referi în niciun fel la modificări ale cadrului normativ relevant care au avut loc ulterior datei de 31 ianuarie 2007, dată la care s-au efectuat evaluările preliminare. Întrucât competențele Comisiei în cadrul verificării efectuate în temeiul articolului 21 alineatul (4) din regulament sunt strâns legate de contextul evaluării unei operațiuni specifice de concentrare de dimensiune comunitară, la care se referă măsurile naționale în cauză, modificările normative succesive nu puteau să producă efecte asupra comportamentelor din trecut ale autorităților italiene, care au avut drept rezultat abandonarea operațiunii de către părți în decembrie 2006, după trecerea a trei luni de la autorizarea operațiunii în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (b) din regulament.
—
Reclamanta critică abuzul/deturnarea de putere din partea Comisiei care constă în caracterul neadecvat al temeiului juridic ales cu privire la cuprinsul deciziei explicite de a „nu continua investigarea” măsurilor italiene în cauză. În această privință, se afirmă că prin faptul că a decis că modificările cadrului normativ pe termen mediu vor asigura că preocupările exprimate în evaluările sale preliminare din 31 ianuarie 2007 nu vor apărea și în viitor, Comisia a adoptat în temeiul articolului 21 din regulament un tip de decizie pe care dispoziția menționată nu o prevede. Astfel, Comisia a utilizat competențele atribuite în temeiul articolului 21 menționat pentru a declara compatibile cu dreptul comunitar măsuri de aplicare generală adoptate de un stat membru complet independent de operațiunea specifică de concentrare pentru blocarea căreia Italia a adoptat măsurile naționale în discuție.
—
Atunci când a considerat că respectivul cadru normativ italian, astfel cum a fost modificat, a devenit compatibil cu dreptul comunitar, Comisia nu a luat în considerare incertitudinile ulterioare produse în ordinea italiană de măsurile naționale menționate, care în mod cert nu au contribuit la stabilirea unui mediu favorabil pentru eventuale concentrări viitoare pe piața concesiunilor de autostrăzi în Italia. În plus, reglementarea adoptată de administrația italiană în 2007 și 2008 trebuia oricum să fie considerată contrară și articolului 21, în măsura în care aceasta impune cu privire la un „transfer” al unei concesiuni de autostradă, obligații mai ample decât cele care incumbă în mod normal persoanelor interesate.
Full & Egal Universal Law Academy