1.5.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 102/23
Recurs introdus la 14 februarie 2009 de Enzo Reali împotriva Hotărârii pronunțate la 11 decembrie 2008 de Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene în cauza F-136/06, Reali/Comisia
(Cauza T-65/09 P)
2009/C 102/37
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurent: Enzo Reali (Florența, Italia) (reprezentant: S. Pappas, avocat)
Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene
Concluziile recurentului
—
anularea hotărârii recurate și, pe cale de consecință, anularea deciziei autorității abilitate să încheie contractul de muncă;
—
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prin prezentul recurs, recurentul solicită anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice pronunțată în cauza F-136/06 (1) prin care a fost respinsă acțiunea recurentului în anularea deciziei autorității abilitate să încheie contractul de muncă prin care a fost încadrat în grad și treaptă la momentul angajării în muncă în cadrul Comisiei în calitate de agent contractual.
În susținerea recursului, recurentul invocă patru motive.
În primul rând, recurentul susține că Tribunalul Funcției Publice a comis o eroare de drept deoarece a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată în primă instanță împotriva anumitor prevederi ale Dispozițiilor Generale de Aplicare (denumite în continuare „DGA”) în absența invocării aceleiași excepții în cadrul reclamației din procedura precontencioasă. Recurentul susține că problema necompetenței Comisiei ar fi trebuit să fie invocată din oficiu de către Tribunal. În subsidiar, recurentul pretinde că, chiar și în situația în care Tribunalul nu era obligat să invoce această problemă din oficiu, această excepție ar fi trebuit să fie considerată admisibilă în măsura în care legalitatea criteriului specific pentru încadrarea sa a fost deja pusă în discuție în cadrul reclamației inițiale.
În al doilea rând, recurentul susține că Tribunalul Funcției Publice a comis o eroare de drept în ce privește evaluarea diplomelor recurentului. Recurentul susține că aprecierea importanței unui titlu trebuie făcută în lumina legislației naționale sub imperiul căreia un astfel de titlu a fost obținut, întrucât o astfel de apreciere este de competența exclusivă a statelor membre și că Tribunalul a redus nejustificat întinderea legislației italiane aplicabile și a denaturat-o.
În al treilea rând, recurentul pretinde că Tribunalul Funcției Publice a încălcat principiul nediscriminării atunci când a evaluat importanța diplomelor recurentului, echivalându-le cu cele ale unei persoane cu studii medii.
În al patrulea rând, recurentul susține că hotărârea recurată cuprinde o argumentație contradictorie, din moment ce, în opinia sa, Tribunalul Funcției Publice, pe de o parte, a luat în considerare legislația italiană iar, pe de altă parte, nu a aplicat-o în vederea soluționării cauzei.
(1) Nepublicată încă în Repertoriu.
Full & Egal Universal Law Academy