1.8.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 180/58
Acțiune introdusă la 3 iunie 2009 — Mitteldeutsche Flughafen und Flughafen Dresden/Comisia
(Cauza T-217/09)
2009/C 180/108
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamante: Mitteldeutsche Flughafen AG (Leipzig, Germania) și Flughafen Dresden GmbH (Dresda, Germania) (Reprezentanți: M. Núñez-Müller și M. le Bell, avocați)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamantelor
—
Anularea, în temeiul articolului 231 alineatul (1) CE, a articolului 1 din Decizia Comisiei din 24 martie 2009 [C (2009) 2010 final] în măsura în care prin aceasta se declară că finanțarea investițiilor pentru renovarea și extinderea pistei de decolare și de aterizare a aeroportului din Dresda constituie un ajutor de stat;
—
obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Reclamantele se îndreaptă împotriva Deciziei C(2009) 2010 final a Comisiei din 24 martie 2009 (NN 4/2009, ex N 361/2008) — Germania, aeroportul din Dresda, prin care Comisia a autorizat aportul preconizat de capital propriu din partea Germaniei pentru reconstrucția și extinderea pistei de decolare și de aterizare a aeroportului din Dresda ca fiind compatibil cu piața comună în conformitate cu articolul 87 alineatul (3) litera (c) CE. Reclamantele solicită anularea deciziei în măsura în care Comisia a considerat că măsura atacată reprezintă ajutor de stat.
În susținerea acțiunii, reclamantele arată în primul rând că au fost încălcate de Comisie modul de repartizare a competențelor și principiul abilitării speciale prevăzut de articolul 5 CE, întrucât, potrivit modului de repartizare a competențelor în cadrul Comunității, Comisia nu este îndreptățită să examineze măsura atacată. În opinia reclamantelor, dreptul de planificare și răspunderea pentru infrastructurile proprii capacităților aeroportuare reprezintă un domeniu de competență originară a statelor membre ale Uniunii Europene.
În cadrul celui de al doilea motiv, reclamantele invocă o încălcare a articolului 87 CE. Acestea susțin că, în cadrul Liniilor directoare din 1994 (1), Comisia a exclus în mod explicit aplicarea dispozițiilor comunitare privind ajutoarele de stat măsurilor care privesc infrastructurile aeroportuare. Liniile directoare menționate sunt în continuare aplicabile, întrucât nici nu încalcă dreptul comunitar primar, astfel cum a fost interpretat prin jurisprudența instanțelor comunitare, și nici nu au fost abrogate de Comisie. În special, Liniile directoare din 1994 nu au fost abrogate nici prin Orientările din 2005 (2). În subsidiar, reclamantele arată că Orientările din 2005 nu sunt aplicabile.
În plus, din perspectiva măsurii atacate, Flughafen Dresden GmbH nu trebuie privită ca întreprindere în sensul articolului 87 alineatul (1) CE, ci ca autoritate publică. Mai mult, lipsește orice avantaj în sensul normelor privind ajutoarele de stat, întrucât în cazul organismelor însărcinate cu infrastructurile aeroportuare nu poate fi utilizat criteriul, de care s-a folosit Comisia, al investitorului care operează în cadrul unei economii de piață.
Prin cel de al treilea motiv, reclamantele consideră că decizia trebuie anulată astfel cum s-a solicitat și pentru că au fost încălcate de către Comisie norme fundamentale de procedură, principiul neretroactivității și al protecției interesului legitim, decizia în sine cuprinzând totodată contradicții.
(1) Comunicarea Comisiei — aplicarea articolelor 92 CE și 93 CE și a articolului 61 din Acordul privind SEE în cazul ajutoarelor de stat acordate în sectorul aviației (JO 1994, C 350, p. 5).
(2) Comunicarea Comisiei — orientări comunitare privind finanțarea aeroporturilor și ajutorul la înființare pentru companiile aeriene cu plecare de pe aeroporturi regionale (JO 2005, C 312, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 14, p. 188).
Full & Egal Universal Law Academy