19.12.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 312/31
Acțiune introdusă la 6 octombrie 2009 — Holding Slovenske elektrarne d.o.o./Comisia Comunităților Europene
(Cauza T-399/09)
2009/C 312/52
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Holding Slovenske elektrarne d.o.o. (HSE) (Ljubljana, Slovenia) (reprezentant: F. Urlesberger, avocat)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamantei
—
anularea articolului 1 litera (g) din decizia atacată în măsura îăn care aceasta declară reclamanta responsabilă pentru o încălcare a articolului 81 Ce și a articolului 53 din Acordul SEE;
—
anularea articolului 2 litera (i) al deciziei atacate;
—
în subsidiar, reducerea amenzii aplicate reclamantei la articolul 2 litera (i) din decizia atacată;
—
obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prin intermediul acțiunii introduse, reclamanta solicită anularea în parte a Deciziei C (2009) 5791 final a Comisiei din 22 iulie 2009 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul SEE (cazul COMP/39.396 — reactivi pe bază de carbură de calciu și de magneziu pentru industria oțelului și a gazului), în măsura în care Comisia a considerat că reclamanta era responsabilă pentru o încălcare unică și continuă a articolului 81 Ce și a articolului 53 din Acordul SEE, prin partajarea pieței, repartizarea cotelor și a clientelei, fixarea prețurilor și schimburi de informații comerciale sensibile între furnizori de granule de carbură de calciu și de magneziu. În subsidiar, reclamanta urmărește reducerea amenzii care i-a fost aplicată.
În susținerea cererii sale, reclamanta arată că Comisia a încălcat articolul 81 CE și Regulamentul nr. 1/2003 prin săvârșirea următoarelor erori de drept:
În primul rând, reclamanta susține că Comisia nu poate imputa comportamentul TDR Metalurgija d.d. („TDR”) deoarece HSE și TDR nu au constituit niciodată o singură entitate economică. În lipsa unei prezumții irefragabile de răspundere a reclamantei (o astfel de prezumție s-ar fi aplicat numai dacă HSE ar fi deținut 100 % din TDR), Comisia nu a făcut dovada că HSE a exercitat un control de fapt decisiv asupra TDR.
În al doilea rând, reclamanta susține că Comisia a aplicat în mod eronat tuturor părților o majorare a cuantumului de bază al amenzii cu 17 %, în scop descurajator. În opinia reclamantei, Comisia ar fi trebuit să ia în considerare faptul că un factor descurajator nu este justificabil în legătură cu HSE întrucât Comisia hotărâse să nu aplice amenda autorului direct al încălcării TDR (pentru care cuantumul descurajator ar fi putut să fie adaptat) și că reclamanta nu era implicată în mod direct în practicile anticoncurențiale.
În al treilea rând, reclamanta consideră că Comisia nu a respectat circumstanțele atenuante în calculul cuantumului amenzii, întrucât nu a luat în considerare că reclamanta nu a acționat, dacă a acționat, decât din neglijență, prin faptul că nu a controlat în mod suficient comportamentele comerciale ale TDR pentru a evita o încălcare a dreptului concurenței. În plus, reclamanta susține că Comisia ar fi trebuit să ia în considerare, ca circumstanță atenuantă, faptul că TDR, ca societate, precum și practicile sale coluzive, au fost „impuse” reclamantei printr-o decizie politică a guvernului sloven și că reclamanta nu a ales nici să achiziționeze TDR, nici să exercite o influență asupra practicilor sale comerciale în vederea unei participări la o înțelegere.
Full & Egal Universal Law Academy